Naționala de senioare a debutat cu o înfrângere în calificările pentru campionatul european din 2019. Tricolorele au jucat bine doar în primul sfert, când au și condus la 10 lungimi. Oaspetele slovene au reușit să își pună în valoare atuurile și au obținut o victorie concludentă la Oradea, scor 59-80. Slovenia a avut o echipă cu o medie de vârstă de 23 de ani, cu cea mai experimentată jucătoare având 27 de ani, atât cât a fost media de vârstă a „Acvilelor”. Acestea nu au reușit să găsească soluții pentru a bloca un pivot de 22 de ani.

Eva Lisec a încheiat partida cu 26 de puncte, fiind în permanență un pericol pentru coșul advers. Mobilitatea pivotului le-a dat de furcă jucătoarelor în galben. Lisec a ieșit în multe rânduri la mijlocul terenului pentru a-și ajuta coechipierele la tentativa de presing a gazdelor. De asemenea, jucătoarea cu numărul 1 a scăpat în dese rânduri din marcajul advers, „furișându-se” prin spatele omului mare. Aceasta a primit liberă de multe ori, mai ales în apropierea liniei de 3 puncte. De acolo a pătruns sau a finalizat de la distanță. Au fost și momente când a profitat de lipsa de omogenitate din apărarea gazdelor, primind liberă în apropierea panoului.

Faza de la coșul de 37-43 este cea mai elocventă în lipsa de comunicare din defensiva României. Evans avea mingea în afara semicercului, cu Walker în fața sa. Lisec a fugit prin spatele lui Pavel, o coechipieră a venit să îi facă blocaj, iar marcatoarea sa, Ursu, a mers la bump la pivotul advers. Irimia a strâns de pe colț la jucătoarea care după blocaj a ieșit în 45 de grade pentru a primi mingea. Ursu a mers în locul ei la omul de pe colț, iar Pavel a rămas pe loc, nici la omul cu mingea, nici la cel rămas liber pe colț, nici la pivot, omul de care răspundea în apărare. Lisec a fost găsită complet liberă în 3 secunde și a înscris două puncte foarte ușoare.

Pe lângă pierderea pivotului în dese rânduri, tricolorele au avut momente când nu s-au apărat foarte aproape de adversare, permițând omului cu mingea să vadă ce se întâmplă în față. Astfel, au venit multe pase reușite spre jucătoarele demarcate.

Apărarea la blocaj le-a dat bătăi de cap româncelor. Au fost multe faze când, la ieșirea din blocaj, „Acvilele” nu s-au sincronizat. Omul mare nu a blocat nici purtătoarea de minge, nici nu a preluat pivotul pe coborâre, venind astfel alte coșuri ușoare. Fie că a fost lipsă de comunicare sau de omogenitate, echipa mai are mult de lucrat pentru a pune la punct aceste automatisme, aparent banale dar care au oferit multe spații oaspetelor.

Blocajele slovenelor au fost mult mai eficiente și au creat poziții deschise pentru șuturi, iar oaspetele au găsit ținta în multe rânduri. În cazul României, majoritatea blocajelor au fost ineficiente, ceea ce a condus la finalizări cu acțiuni individuale sau aruncări în criză de timp, din poziții dificile. Cât timp pătrunderile individuale s-au finalizat cu coșuri, „Acvilele” au fost în față, având și câteva scheme care au funcționat în prima parte.

Presingul sloven, început din minutul doi, a pus foarte mari probleme tricolorelor. Acestea au trecut greu mingea și au avut mai puțin timp pentru a organiza atacul. Cum nici blocajele n-au creat pozițiile deschise, au fost multe atacuri pierdute, iar slovenele s-au distanțat. A apărut și frustrarea, neînțelegerile s-au accentuat, iar ecartul a luat proporții.

România a încercat și apărarea în zonă, dar de fiecare dată adversarele au găsit omul liber pe semicerc și au înscris două trițe. Au fost destule faze când ambii oameni mari de la oaspete ieșeau la linia de trei puncte, după care își pierdeau adversarul direct pe drum, fie la pătrunderi, fie pentru a face blocaje. Pivoții sloveni au reușit câteva recuperări ofensive importante, profitând de lipsa blocajului defensiv.

Deși media de vârstă a României este cu 4 ani mai mare decât a Sloveniei, elevele lui Dragan Petricevic nu au avut mintea suficient de limpede pentru a găsi constant soluții să scape de acel presing, cum ar fi blocaje la omul fără minge, să primească mingea în condiții favorabile și să o treacă în terenul advers. Au fost și unele pase lungi finalizate cu coș, dar prea puține pentru un atac consistent. Când Părău a reușit să o pună în dificultate pe Baric, la o repunere de sub coșul advers, fundașul care joacă în Rusia a sprintat și s-a eliberat de adversară, apoi a accelerat din nou pentru a trece de pivotul care i-a ieșit în cale și a scos fault.

Și gazdele au încercat un presing avansat în câteva rânduri. Diferența a fost că tricolorele încercau să blocheze fundașul advers să primească mingea, după care nu mai erau atât de agresive. De asemenea, erau două jucătoare la presing, iar pivotul advers, în special Lisec, cobora fără probleme la centru pentru a primi pasă. Elevele lui  Damir Grgic deveneau și mai energice când adversara intra în posesie, venind în câteva rânduri la capcane la mijlocul terenului. Mobilitatea oamenilor mari le-a adus câteva intercepții care s-au finalizat cu coșuri ușoare. Oaspetele s-au apărat în majoritatea timpului aproape de adversar, nepermițându-le tricolorelor să își caute coechipierele libere.

Au fost multe ratări din apropierea inelului, nepermise pentru acest nivel. România a avut 14 minute în repriza secundă când nu a marcat din acțiune, ci doar de la linia de fault. Singurul coș de la distanță reușit de gazde a venit în minutul 38, prin Stoenescu. 6,7% a fost procentajul la aruncările de afară, cu o reușită din 15 încercări. 6 din 18 a avut Slovenia de la distanță. Aceasta a stat mai bine și la șuturile de două puncte, având cu 9 reușite în plus. Tricolorele au reușit cu 12 puncte mai mult de la linia de fault. Slovenele au înscris 25 de puncte după cele 22 de mingi pierdute de „Acvile”.

S-a vorbit la final despre experiența jucătoarelor slovene. Dar, teoretic, tricolorele ar fi trebuit să aibă un atu la acest capitol, având mult mai mulți ani de baschet. Cea mai „bătrână” jucătoare slovenă are 27 de ani. În lotul României sunt cinci jucătoare trecute de 30 de ani. Sigur, contează și unde au jucat. Nika Baric evoluează de ani buni în Rusia, iar din lotul lui Grgic, alte 6 jucătoare evoluează în campionate străine. Dar nici campionatul turc, unde joacă Mărginean, nu este de neglijat. Slovenia a întinerit echipa în aceste preliminarii, bazându-se pe 5 jucătoare de 20 de ani sau mai mici. Formația lui Grgic a avut trei noutăți față de europeanul din această vară.

România le-a avut în teren pe cele cinci jucătoare care au jucat în toate meciurile din calificările anterioare, când s-au obținut 2 victorii și 4 înfrângeri. Walker s-a alăturat la ultimele două meciuri de atunci și a jucat multe minute în ambele. Din primul 5, singura care nu a jucat prea mult în campania anterioară a fost Pavel, care a jucat doar 14 minute într-un meci. Marea absentă a fost Claudia Pop, care probabil ar fi adus mai multă cursivitate în jocul României, la presingul advers.

S-a vorbit despre o mentalitate greșită, pentru care este nevoie de timp să fie schimbată. Că atunci când adversarele au egalat, tricolorele au jucat ca și cum ar fi fost conduse cu 20 de puncte. Și adversarele au fost conduse la 10 lungimi în primul sfert, dar au reușit să reintre în joc, schimbându-și abordarea și apărându-se foarte agresiv.

Pentru naționala României urmează un meci și mai greu, pe hârtie, cu vicecampioana europeană Franța, care în primul meci a distrus Finlanda cu 103-44, în deplasare. Dacă locul 14 la europeanul trecut a obținut o astfel de victorie, ce facem cu vicecampioana?

„Acvilele” trebuie să elimine cât mai multe din aceste greșeli pentru meciul cu Franța, dacă nu vor să aibă parte de o înfrângere și mai drastică. Mentalitatea nu se poate schimba într-un timp scurt, dar se poate lucra la comunicare și la niște reguli în apărare pentru a nu mai permite atâtea spații pentru adversare.