Stiri Acvile

Alexandru Radu: ” Important este să ai o strategie, să știi ce vrei”

Claudiu Dekan

Claudiu Dekan
19.05.2014

Proaspăt instalat pe postul de secund al naționalei feminine a României, domnul Alexandru (Alin) Radu a acceptat să acorde un amplu interviu pentru totalbaschet.ro. În afară de planurile sale de la națională, ne-a mai vorbit despre cum este să câștigi campionatul și trofeul ligii cu Worcester Wolves, despre diferențele dinte baschetul britanic și cel românesc, dar și despre o posibilă revenire în țară.

 

În primul rând felicitări pentru cele 2 trofee câștigate anul acesta în campionatul britanic. Cum a fost drumul până la aceste reușite?

Va mulțumesc pentru felicitări. A fost un sezon reușit pentru noi - cu două trofee din cele patru existente în Anglia. Reamintesc faptul că în Anglia se poate câștiga BBL Cup (1), BBL Trophy (2), apoi câștigi sezonul regulat și primești un trofeu (3) și apoi poți câștiga BBL Play-off Final (4). A fost un drum destul de lung și greu în același timp (fiecare echipă în Anglia joacă 33 de meciuri în ligă, în sezonul regulat, plus meciurile din Cupă și din Trophy). Ca echipă, am avut jucători care au jucat bine la momentul potrivit și care au respectat tactica și strategia impusă de colectivul tehnic, și acest fapt s-a văzut cel mai bine la meciul din finală când jucătorii noștri nu au respectat indicațiile tactice, cei de la Newcastle Eagles s-au apropiat de noi, cum ne-am făcut jocul nostru, Newcastle nu a mai putut ține ritmul.

Care este nivelul baschetului din Marea Britanie? 

Nivelul ligii profesioniste din Anglia (BBL - British Basketball League, unde joacă și echipa noastră Worcester Wolves) este destul de ridicat. Desigur, nu la fel de ridicat ca în ACB (Spania) sau în Pro A (Franța) dar suficient de bun. Majoritatea echipelor pun accentul pe tactică și pe scheme de joc, scheme similare cu ceea ce se joacă în Europa. Se face scouting și analiză video, echipele au preparator fizic, deci per total nivelul este bun. Ligile inferioare nu sunt la același nivel, ca peste tot de fapt.

Pe lângă aceste ligi, o altă posibilitate de a juca baschet o prezintă campionatul universitar (și la băieți și la fete) care este foarte bine pus la punct. Este organizat după modelul american, după model NCAA. Se dau burse și în felul acesta universitățile reușesc să atragă jucători destul de buni, care, împreună cu jucătorii din Anglia, cresc nivelul competiției. Tot ce am menționat pînă acum se întâmplă la nivel de seniori. La nivel de juniori nivelul este mai scăzut într-adevăr, comparativ cu alte țări europene, în principal datorită faptului că majoritatea antrenorilor lucrează în regim part-time sau chiar ca voluntar.

Care sunt diferențele majore față de campionatul românesc? 

Desigur există diferențe dar și lucruri similare. În legătură cu diferențele depinde din ce punct de vedere privim problema și ce criterii folosim cînd discutăm despre aceste diferențe. De exemplu, din punct de vedere al prezenței în mijloacele mass-media, baschetul în România este foarte mediatizat: meciurile din campionat se transmit la televizor, ziarele scriu despre baschet, există website-uri specializate pe baschet, deci o prezență media foarte bună (care trebuie exploatată în continuare). În Anglia, rar de tot vezi baschet la TV. Sezonul trecut s-a încercat ceva cu Sky Sports (unele meciuri erau transmise în reluare pe Sky Sports 3 sau Sky Sports 4), anul acesta s-a încercat o prezență online (BBL TV) și în paralel pe British Eurosport, dar în general baschetul nu este unul din sporturile populare (cum ar fi fotbalul, rugby-ul sau cricketul).

Un alt exemplu, din punct de vedere al bugetului echipelor/cluburilor. În România s-a investit foarte mult în ultimii ani și sunt destule echipe cu bugete mari și foarte mari care să le permită și o participare în Cupele Europene. În Anglia bugetele cluburilor și salariile jucătorilor sunt mult mai mici comparativ cu situația din România.

Un alt exemplu, am menționat despre participarea echipelor în Cupele Europene. La momentul de față nu există echipe din Anglia care să joace în Europa (și nici în ultimii 7-8 ani). Dar chiar și în aceste condiții campionatul englezesc atrage jucători destul de buni, cum ar fi Brent Benson care a jucat în Euroleague la Aseco Prokom și în NBA D-League (la Springfield Armor) sau chiar jucătorul nostru, al celor de la Worcester Wolves, Will Creekmore, jucător care a fost prin NBA D-league.  Discuția ar putea continua dar din lipsă de spațiu și timp mă limitez la exemplele pe care le-am oferit deja.

V-ați gândit să propuneți vreun jucător român la Worcester Wolves? 

Da, desigur, asta am și făcut deja. Chiar vorbisem cu ceva timp în urmă cu antrenorul principal de la noi despre Vlad Cobzaru de la Iași (de unde sunt și eu de fapt). I-am explicat lui Vlad că ar avea șanse la o bursă și că ar avea posibilitatea de a juca și la echipa profesionistă (Worcester Wolves) dar și la prima echipă a universității (University of Worcester). Până la urmă nu s-a mai rezolvat nimic din păcate și din câte știu Vlad a plecat în Statele Unite ale Americii (știu că el avea deja  ceva oferte de acolo).

Va tentează o revenire în țara?

Vin în țară cu cea mai mare plăcere ori de câte ori am ocazia să ajut și să colaborez pe teme de baschet sau pe sport în general. Eu colaborez și țin legătura cu colegii mei de la Facultatea de Sport din Iași dar și cu antrenori de baschet. În legătură cu o posibilă revenire în țară, la momentul actual acest lucru nu este posibil din mai multe motive, dar în principal din cauză că sunt lector pe baschet la University of Worcester și este un job la care nu pot să renunț ușor. Pe lângă asta, cei doi băieți ai mei s-au acomodat în Worcester, la fel și soția mea, deci momentan ar fi mai dificil. Dar pe viitor (apropiat sau depărtat) totul este posibil.

 Ce v-a determinat să acceptați postul de la naționala feminină? 

În primul rând dorința de a colabora cu antrenorul principal, Florin Nini, căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru încrederea pe care mi-a arătat-o. În al doilea rând, când sună telefonul cu o asemenea propunere nu ai cum să spui nu, mai ales că este echipa națională a României! Pentru mine este o onoare să fiu nominalizat ca antrenor secund și în același timp mă simt privilegiat. Sunt desigur și responsabilități, dar sunt pregătit să muncesc și să ”put the effort in” cum ar spune englezii.

 Care sunt obiectivele naționalei pe termen scurt și mediu ? 

Din primele discuții preliminare pe care le-am avut cu Florin Nini, antrenorul principal, încercam să găsim o formulă de echipă și să implementăm o anumită strategie pentru jocul de atac și pentru cel de apărare. Timpul este destul de limitat pentru că foarte curând avem deja meciuri amicale (cu Bulgaria, Macedonia și Ungaria) și trebuie să ne mișcăm repede. Apoi, lucrăm cu jucătoare care au terminat sezonul mai devreme sau mai târziu și acest lucru are implicații, desigur, pe mai multe planuri. În același timp, încercam să ne facem o idee și despre ce fac celelalte echipe. În luna iunie au loc meciurile din preliminariile pentru Campionatul European de anul viitor și vom încerca, prin contactele pe care le avem, să aflăm ce joacă celelalte echipe și să ne facem temele cum s-ar zice, în cazul în care vom juca cu o anumită echipă să știm la ce să ne așteptăm. Ca să închei, intenția este să punem bazele unui sistem, să stabilim acele relații de joc (ca un punct de plecare) pe care apoi să clădim și să ne pregătim pentru Campionatul European din 2015.

Ce credeți că ar trebui îmbunătățit în baschetul românesc pentru a creștea valoarea sportivilor și implicit a echipelor?

Eu cred că o pregătire temeinică a antrenorilor de baschet este una din condițiile esențiale. Știu că în ultimul timp au fost inițiate o serie de activități de acest gen care sunt mai mult decât binevenite. Apoi trebuie răbdare - uitați-vă ce au făcut turcii de exemplu. Au investit în antrenori, au investit la nivel de copii și juniori, au implementat programe de dezvoltare a baschetului și au avut răbdare. Cam 8-10 ani durează să produci un jucător și o echipă. Au atras sponsori puternici care au investit și care nu au vrut rezultate peste noapte. Ei (turcii) au avut răbdare și acum culeg roadele la€“ echipele lor de juniori U16 și U18 joacă în Divizia A în Europa (și nu numai că joacă, dar termină pe primele 5-10 locuri în aceste competiții), echipele lor de seniori sunt foarte puternice (la băieți Turcia a cîștigat medaliile de bronz la Campionatul Mondial din 2010), echipele de club din Turcia joacă în Euroleague și exemplele pot continua. La fel s-a întâmplat și în Italia într-o anumită măsură.

Important este să ai o strategie, să ai un plan, să știi ce vrei (să ai o direcție clară) pentru ca apoi să pui în practică soluțiile și acțiunile care te vor ajuta să îți realizezi planul (și implicit obiectivele pe care le ai). Și sunt convins că rezultatele nu vor întârzia să apără. Important este că în România avem potențial și că avem, încă, o bază destul de mare de selecție.

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!