2008 - 2009. CSU Atlassib Sibiu traversa cel mai bun sezon din ultimul deceniu, formația condusă pe atunci de Peter Schomers fiind cât pe ce să ajungă în finală. După un 2-0 surprinzător cu Asesoft Ploiești în semifinală, sibienii pierdeau la scor meciul III, la Ploiești, pentru ca mai apoi, toate speranțele puse în meciul cu numărul IV, de la Sibiu, să fie spulberate de o nouă înfrângere, imputată arbitrilor. Galben-albaștrii n-au mai fost capabili din punct de vedere psihic și nici fizic să ducă lupta până la capăt în decisiv, pierzând, în deplasare, la 10 puncte diferență, 82-72.  

Sezonul 2008-2009 nu a însemnat enorm doar pentru baschetul sibian, ci și pentru cei care s-au  angajat să aducă victoriile în acea stagiune de campionat. Printre ei, Cortney Scott, care, mai ales grație evoluțiilor din play-off, a fost recompensat cu titlul de MVP-ul sezonului în România. Pivotul american și-a pus cu repeziciune amprenta asupra jocului echipei, fiind unul dintre jucătorii determinați, cu caracter, pentru care nu statistica individuală conta la finele unui meci, ci victoria echipei. După o despărțire de doi ani, Scott revenea, în 2012, la Sibiu, unde avea să-și încheie cariera. Nu oricum, însă, pentru că idila Scott – Sibiu a fost cu dublu câștig. Cortney i-a dăruit lui CSU Sibiu cel mai bun baschet al său, iar lui Sibiul i-a oferit fericirea, pe soția sa, Iulia. 

Cortney, tu ai jucat de două ori pentru CSU Sibiu. Care din cele două sezoane a însemnat cel mai mult pentru tine?

 Sezonul 2008-2009 a fost cel mai bun pentru mine. Ultimul meu sezon a fost greu. Echipa era foarte imatură și nu putea să înțeleagă importanța de a câștiga. Au avut un început foarte bun, dar din moment ce lucrurile au început să devină un pic grele, ei nu au putut să înțeleagă că victoriile ar fi putut rezolva aceste probleme. 

Fanii spun că CSU Sibiu merita să joace finala în sezonul 2008-2009, când pe bancă era Peter Schomers, dar s-a întâmplat ca echipa să piardă dramatic semifinala cu Asesoft Ploiești. Ce îți mai amintești de la acel meci?

Să știi că o grămadă de lucruri s-au întâmplat atunci. Am jucat un meci greu acasă, dar părea că totul a fost împotriva noastră... inclusiv arbitrii. A fost extrem de nedrept pentru fanii echipei, spun eu, deoarece ei merită o echipă învingătoare, cu un lot de calitate. 

Ai fost unul dintre jucătorii care și-au pus amprenta asupra echipei, devenind, totodată, unul dintre favoriții suporterilor. Cum era echipa pe atunci?

Primul meu sezon la CSU Sibiu a fost extraordinar. Am avut jucătorii americani cărora le păsa foarte mult să câștige meciurile, iar Bryant Matthews, Brandon Johnson, Earl Brown și cu mine ne-am împins reciproc ca să fim mai buni decât oricine altcineva și aveam această dorință de a câștiga meciurile. Eu nu spun că celorlalți colegi ai mei, românilor, nu le păsa de acest lucru, dar lor le era mai ușor să se adapteze, pentru că ei știau tradiția lui CSU Sibiu. În opinia mea, este mult mai dificil să găsești jucători străini care să vină la CSU Sibiu și să înțeleagă suportul fanilor și dorința de a câștiga acolo. 

Au urmat două sezoane la CS Otopeni și apoi, în ianuarie 2012, ai semnat din nou cu CSU Sibiu, până la finalul sezonului. În ce circumstanțe a avut loc revenirea la formația de pe malul Cibinului?

Sincer, încă păstrez legătura cu Mircea Vulc. Chiar și când jucam la CS Otopeni, el mi-a spus să fiu atent cu managamentul din cauza istoriei financiare a echipei. Cât timp eram la Otopeni, m-a întrebat dacă sunt bine și mi-a spus că dacă am nevoie de ajutor să îl sun, așa că atunci când am aflat că CS Otopeni nu ne poate plăti, l-am sunat pe Horațiu Floca, să vorbească cu Mircea dacă pot să vin să joc pentru CSU Sibiu și chiar dacă am luat un salariu mai mic, am reușit să revin.

Ai spus la un moment dat că suporterii echipei sibiene sunt cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla ca jucător. Cum era atmosfera în sala Transilvania și care era relația ta cu împătimiții din tribune?

De multe ori le arăt prietenilor sau familiei mele clipuri pe YouTube cu suporterii din Sala Transilvania de pe vremea când jucam acolo. Pasiunea pe care fanii o aveau pentru echipă m-a motivat foarte mult. A fost mai dificil în ultimul meu sezon la Sibiu, din cauza problemelor jucători/antrenori, dar primul meu sezon la CSU Sibiu este unul pe care îl voi prețui întotdeauna. Sper că fanii mei de la CSU Sibiu îmi poartă în continuare aceeași dragoste pe care și eu le-o port lor. Urmăresc des echipa în speranța că va câștiga un campionat pentru suporteri. 

Viața ta s-a schimbat și pe un alt plan la Sibiu, cel sentimental. Povestește-ne cum ai ajuns să o cunoști pe Iulia, cea care acum îți e soție.

Sincer, relația noastră a început cu mine încercând să o conving să ne vedem la o cafea. Ea lucra pentru CSU Fans și mi-a trimis întrebările pentru un interviu în revistă. Trebuia să îmi ceară mai multe informații la câteva dintre răspunsurile mele și i-am spus să mă sune pe mobil. Când am vorbit, am întrebat-o dacă vrea să bem o cafea într-o zi, dar locuia în Cluj. Am fost însă foarte persistent, chiar voiam s-o întâlnesc, așa că în cele din urmă s-a decis să vină în oraș ca să își vadă familia și, de asemenea, ca să se întâlnească cu mine. Din momentul în care ne-am așezat la o cafea, ne-am conectat instantaneu. Chiar dacă trecutul meu era foarte diferit față de al ei, am împărtășit aceleași pasiuni, de a avea succes în viață și în căsnicia noastră. Ea nu mă văzuse jucând baschet înainte și după ce am început să ieșim împreună a avut oportunitatea să mă vadă făcând ceea ce iubeam. A fost minunat să împărtășesc această experiență cu ea și partea amuzantă e că Bryant Matthews a fost cavalerul meu de onoare la nunta făcută în Statele Unite. 

Care a fost cel mai frumos moment petrecut în sânul familiei  CSU Sibiu?

Să știi că au fost o mulțime de momente frumoase la CSU Sibiu, mi-am întâlnit soția, am găsit un prieten în Bryant Matthews, am mers la muzeul în aer liber, mi-am petrecut timpul în centrul vechi mâncând/bând prea mult. Sibiul, ca oraș, a fost un loc foarte distractiv în care să trăiești, cu o grămadă de lucruri interesante de făcut. Am încercat să experimentez tot ce am putut, când am fost acolo, și de multe ori vin în vacanță la Sibiu cu soția mea și familia ei. Am fost în Sibiu Crăciunul trecut și plănuiesc să vin în iunie la nunta cumnatului meu. Soția mea vine mai des, pentru mine e destul de greu cu munca. Am o poziție solicitantă, care îmi ocupă mult timp, dar am de gând să revin anul acesta. În mod normal, stăm în Alba Iulia, dar venim și la Sibiu. 

Încetarea contractului cu CSU Sibiu a însemnat și încheierea carierei tale. Ce a urmat apoi?  

În ultimul meu sezon la CSU Sibiu, am știut că am terminat-o cu baschetul. Pasiunea mea pentru baschet nu mai era acolo și am ajuns într-un punct în care am fost gata pentru ceva nou, așa că m-am întors în Statele Unite pentru a obține o diplomă dublă de master în Dezvoltare Organizațională și Leadership precum și în Design Instrucțional și Tehnologie. Este mai mult în domeniul Resurselor Umane. 

Ce face Cortney Scott acum, la aproape patru ani de la încheierea carierei de baschetbalist?

În prezent, lucrez pentru FCA Chrysler Automobile în Resurse Umane/Relații de Muncă. Am aproximativ 4.500 de angajați la fabrica mea, ultima fabrică de asamblare din Detroit, Michigan. Noi construim Jeep Grand Cherokee, cel mai vândut automobil al FCA Chrysler. Lucrez, de asemenea, la colegiul meu, Oakland University, unde comentez meciurile echipei de baschet masculin. De obicei, eu comentez fiecare meci la radio, dar din când în când comentez și meciurile televizate. 

*foto: Adrian Bugariu