Foto arhivă: Răzvan Păsărică

Am luat tramvaiul 41, am coborât la metrou la Crângași, am mers trei stații și am schimbat la Eroilor către Poli. De acolo am mai avut de mers vreo cinci minute pe jos până la Sala Regimentului de Gardă „Mihai Viteazu” din Capitală, unde se disputa partida din prima etapă a LNBM dintre Steaua CSM Eximbank și CSM-U Oradea.

Aveam impresia că o să ajung la timp, întrucât mi-ar fi plăcut să văd arborarea primului tricou din noul Hall of Fame al clubului Steaua. Cel ce purta numele legendarului Andrei Folbert. Puțini mai sunt cei care au avut oportunitatea să îl vadă jucând, dar, din ce am auzit, a fost un jucător genial.

Din păcate, grație infrastructurii Bucureștiului combinată cu programul relaxat de duminică nu am reușit să ajung în timp util la sală. Dar speram că voi prinde începutul meciului, ținând cont că festivitatea ar fi trebuit să întârzie într-o oarecare măsură debutul partidei.

Cu cât mă apropiam mai mult de sală, pe trotuarul opus mall-ului din Cotroceni, am observat un grup destul de mare de persoane în dreptul Sălii „Mihai Viteazul”. Era ora 19:50 iar șase jandarmi cu doi stewarzi închiseseră accesul către sală.

Am dorit să aflu ce se petrece și mi s-a spus că nu mai este loc în sală, întrucât este arhiplină. Pe trotuar, lângă mine, se aflau în jur de 40-50 de persoane. Câțiva aveau chiar și bilet și nu înțelegeau de ce nu pot intra la meci. Alții erau cu copiii și doreau să le deschidă calea către un alt fel de sport.

-Tati, de ce nu mergem la meci?

-Nu mai sunt bilete, tată, și așteptăm până la pauză să vedem dacă vom putea intra atunci.

-Bine, tată, dar cât mai e până la pauză?

-20 de minute.

-Și câte secunde sunt 20 de minute?

Era lesne că băiețelul se plictisise.

În altă parte a porții stăteau câțiva tineri care vorbeau cu prietenii din sală. Încercau să le explice că stau la poartă și nu pot intra din cauza jandarmilor. „Da, frate, am venit greu cu tramvaiul și nu mai deschid ăștia aici... Cât e scorul?” Mai în stânga mea erau două doamne blonde, foarte cochete, încercau prin intermediul smartphone-urilor să facă cumva să intre în sală. Mulți veneau, întrebau dacă mai sunt bilete și plecau imediat resemnați.

Cât despre mine, nu m-am dat așa de ușor bătut. Am încercat să le explic stewarzilor că sunt jurnalist și sigur trebuie să aibă acreditarea mea de presă, că doar trimisesem cerere pentru ea. Mi-au zis că ei nu pot părăsi postul de lucru și nu au voie să lase pe nimeni fără bilet sau invitație. De asemenea atenționau pe oricine ieșea din sală că dacă iese din perimetrul parcării nu mai poate reveni. „Chiar asta vreau să fac, băi perspicace”, i-a explicat un domn bărbos care-și căra băiatul pe umeri.

Între timp și-a făcut apariția din sală fotbalistul Breeveld de la Steaua. Sau FCSB. Și, la intrare, a venit fotbalistul Hamroun. Acesta a explicat stewarzilor că trebuie să parcheze. Breeveld a ieșit, s-a dus cu coechipierul său să parcheze mașina și când s-au întors au avut acces înapoi fără prea mari probleme. Din câte am putut observa, Hamroun nu avea niciun bilet. L-am întrebat ce mai face și dacă mai e accidentat. Mi-a zis că e ”better” și o să joace etapa viitoare. Aparent a intrat fără bilet. Poate avea invitație... Și cică clubul de fotbal nu se mai înțelege cu CSA.

La un moment dat, în timpul pauzei, o domniță simpatică a întrebat care e situația la poartă. Atunci am întrebat-o dacă face parte din staff-ul organizatoric. Mi-a spus că da și i-am explicat situația mea, cu acreditările. A zis că revine în cel mai scurt timp. Și așa a făcut. Ca recompensă pentru faptul că am stat juma de oră la poartă, mi-am primit acreditarea de presă pentru tot sezonul, plus pentru EuroCup. De asemenea, mi-am primit și scuzele de rigoare pentru situația creată.

Când am intrat în sală tocmai începea sfertul trei. Într-adevăr, sala era arhiplină, cu mulți tineri înghesuindu-se pe scări. Și în primul minut din a doua repriză am văzut un alley-oop între Franklin și Barnette, pentru ca apoi să fiu încântat de un slam al lui Amis. Ar fi fost fascinant dacă vedeam tot meciul. Bine că am prins partea a doua, mai dramatică, spre deosebire de cei care au rămas la poartă și au plecat la pauză.

Câteva sfaturi pentru suporterii Stelei sau fanii baschetului din București: dacă vor să prindă meciurile care se desfășoară în Sala Regimentului de Gardă, să aibă grijă să ajungă mai devreme la meci. Căci altfel nu poți intra decât dacă ești fotbalist. Sau „Patron la Steaua”.

Cât despre clubul Steaua CSM Eximbank. Înțeleg că a fost șocul primului meci din acest sezon. Și mai înțeleg că pentru a păstra autenticitatea militărească a echipei, atât de importantă în actualul conflict cu clubul de fotbal, trebuie să joace în Sala Mihai Viteazu. Dar imaginați-vă la copilul acela care nu a putut intra la meci. Dacă ar fi văzut slam-ul lui Amis sau aruncarea de trei puncte a lui Rasic din ultimele secunde, care a intrat pe jumate și apoi a ieșit din coș, poate ar fi devenit pasionat de acest sport.

Am înțeles că meciurile de EuroCup se vor disputa în Polivalentă. Nu ar fi o idee rea ca și meciurile din LNBM să se joace în aceeași sală. Căci în ciuda înfrângerii de astăzi, echipa lui Hristu Șapera are potențialul de a fi una dintre candidatele la titlu în acest sezon. Și ar fi păcat să nu se bucure cât mai mulți suporteri ai Stelei și iubitori ai baschetului de acest lucru.