Stiri Liga Natională de Baschet Masculin

INTERVIU. Daniel Ewing: „Succesul este definit de multe lucruri mici”

David Istrate, Valentin Todea

David Istrate, Valentin Todea
06.03.2019

În seara precedentă, BTarena a găzduit un nou episod al rivalității dintre U-BT Cluj-Napoca și BC CSU Sibiu, încheiat de această dată cu succesul oaspeților, scor 88-89. Înaintea începerii acestei partide, una dintre cele mai des întâlnite întrebări îl priveau pe Daniel Ewing Jr., majoritatea fanilor fiind nerăbdători să îl vadă pe acesta într-un meci oficial.

Chiar dacă Daniel Ewing nu a evoluat împotriva formației din Cluj-Napoca, site-ul nostru a vorbit cu baschetbalistul american, iar acesta a acceptat să ne poarte printr-o călătorie începută cu mai bine de 20 de ani în urmă.

Q: Salut! Mulțumim că ai acceptat să ne oferi acest interviu. În primul rând, te-aș ruga să te prezinți în câteva cuvinte.

A: „Numele meu este Daniel Ewing și joc baschet profesionist de 14 ani. Teoretic de 14 ani pentru că, neoficial, acum împlinesc 12 ani și jumătate de joc efectiv. În ultimul an și jumătate nu am jucat. Am evoluat în multe locuri, am trecut prin Euroligă, Eurocup, Eurochallenge sau FIBA, cam în orice competiție. Am fost selectat în NBA în 2005 și am jucat la LA Clippers pentru două sezoane. Apoi, am venit în Europa și de-atunci am jucat aici. Am început la Khimki și de-acolo am plecat la Prokom, în liga poloneză, unde am câștigat trei titluri. De asemenea, acolo am jucat bine și în Euroligă, și am reușit să ne calificăm în primele 8.”

Daniel Ewing Jr. a devenit cunoscut încă din liceu, când alături de TJ Ford a câștigat două titluri ale statului Texas. Drept urmare, în 2001, acesta a fost numit Texas Mr. Basketball și McDonalds All-American.

Q: Ne-ai spus acum de cariera ta profesionistă. Dar înainte să devii profesionist tu ai avut niște performanțe uriașe în liceu, acolo unde ai câștigat campionatul de două ori consecutiv. Cum a fost să ai un așa mare succes la o vârstă așa de fragedă? Bănuiesc că aveai 15, 16, 17 ani.

A: „Da, 15-16 ani. Eu vin dintr-o familie puternică și am avut un sistem de bază foarte bine înrădăcinat așadar nu a fost greu. Știi, am avut oamenii potriviți lângă mine spunându-mi lucrurile corecte. De asemenea, am avut coechipieri buni, antrenori buni și era o comunitate care ne ajuta și ne susținea. Fiind cel mai mic într-o familie cu trei băieți, întotdeauna m-am uitat cu admirație la ei. De aceea, consider că am crescut să devin jucătorul de baschet care am devenit și atletul care am ajuns. Succesul din liceu a fost cumva așteptat dar nu știam că se va întâmpla, cu toate că ne pregăteam pentru aceste lucruri. Munca grea pe care am depus-o, eu și coechipierii, a meritat. De aceea, am fost pregătiți când a venit.”

După cariera strălucită din perioada preuniversitară, actualul jucător din lotul lui Dan Fleșeriu a ajuns la Duke University, unul din cele mai bune programe de baschet din Statele Unite ale Americii. Sub comanda lui Mike Krzyzewski, Ewing a evoluat în patru sezoane, jucând alături de baschetbaliști precum Jay Williams, Carlos Boozer, J.J. Reddick, Luol Deng, Mike Dunleavy, etc. În 2004, Duke University s-a calificat în Final Four-ul NCAA, acolo unde a reușit o primă repriză excelentă în fața celor de la Connecticut Huskies. Totuși, UConn a revenit pe final și a administrat o înfrângere foarte dureroasă universității conduse de Coach K, care a ratat șansa calificării în finala Campionatului Național.

Q: Acel succes din liceu te-a dus la una din cele mai bune universități din Statele Unite, la Duke. Cum a fost procesul de recrutare?

A: „Procesul de recrutare nu a fost așa de spectaculos. Nu a fost la fel de nebun ca cele despre care se vorbește cel mai mult. Aproape fiecare școală de top m-a recrutat însă odată ce m-a sunat Coach K tot procesul acesta s-a încheiat. În momentul în care am primit acel apel și ei mi-au oferit o bursă am acceptat imediat și restul e istorie.”

Q: Ce ai învățat de la Coach K?

A: „Foarte, foarte mult. Știi, el vine dintr-un mediu militar și are foarte multă experiență, nu numai în baschet, ci și în viață. De aceea, are foarte mult de oferit. Te învață cum să fii un bărbat tânăr, cum să ai grijă de integritatea și caracterul tău și cum să le construiești. Desigur, partea legată de baschet vorbește de la sine. Coach K este unul din cei mai buni antrenori din istoria baschetului și nu doar al celui universitar. Prin urmare, atunci când joci pentru un program ca Duke știi că te vei afla în top aproape în fiecare an. De aceea, înveți să practici sportul în modul corect dar nu numai atât. Înveți lecții de viață, experimentezi lucruri pe care în mod normal nu le-ai fi trăit la o vârstă așa de fragedă. De exemplu, evenimente culturale precum mersul la Operă, lucruri diferite de baschet. Deci, acestea sunt tipurile de lecții pe care le învățam atunci când jucam la Universitatea Duke.”

Q: În perioada în care ai jucat pentru Duke ați ajuns în Final Four-ul NCAA din 2004 și acolo ați avut un moment dificil, pierzând semifinala în fața lui UConn. Cum ați reușit să vă reveniți ca echipă după o înfrângere așa de dureroasă?

A: „A fost un sezon excelent, probabil unul dintre cele mai bune sezoane ale mele din punct de vedere al colectivului pe care l-am avut. Prin urmare, ne-am calificat în Final Four și eram la un meci distanță de a juca în finala Campionatului Național. Ar fi trebuit să câștigăm acea partidă, conduceam la 10-12 puncte cu două minute rămase și am pierdut. Deci îți dai seama că a fost o înfrângere foarte dificilă. Dar asta face parte din sport, face parte din baschet. Coach K și restul antrenorilor din staff ne vorbeau întotdeauna despre „faza următoare” (n.r. „the next play). De fiecare dată când nu mergea ceva ei ziceau: „Ok, ne concentrăm pe faza următoare.”. De aceea atunci când am pierdut a fost foarte greu însă a trebuit să ne revenim și să încercăm în sezonul următor să ajungem din nou în aceeași fază. Aceasta era mentalitatea noastră în fiecare an, fie că aveam succes, fie că nu aveam. „Faza următoare” însemna să încercăm să revenim în top.”


După terminarea colegiului, Daniel Ewing a participat la draftul din 2005, unde a fost selectat al 32-lea de către Los Angeles Clippers. Fundașul de 1.91m a jucat timp de două sezoane pentru formația californiană și a avut parte de confruntări cu cei mai buni baschetbaliști din acea perioadă: Kobe Bryant, Allen Iverson, Dwayne Wade, LeBron James, Shaquille O'Neal, Steve Nash, Tim Duncan, etc.

Q: Într-un final, după patru sezoane la Duke, ai ajuns în NBA. Cum te-ai simțit când ți-ai văzut numele acolo și ai aflat că ai fost selectat? Bănuiesc că era unul din visurile tale de când erai mai mic.

A: „Desigur, în timp ce creșteam întotdeauna îmi doream să fiu un atlet profesionist, un jucător de baschet. Când eram copil visam să ajung în NBA, să fiu selectat și să îmi aud numele strigat. De aceea, ziua respectivă a fost una dintre cele mai bune din viața mea. A fost una din zilele mele cele mai bune și acei doi ani petrecuți în NBA, chiar dacă nu au reprezentat o perioadă așa de lungă, au fost doi dintre cei mai buni ani din viața mea. Să fiu capabil să experimentez NBA și să am șansa de a juca împotriva celor mai buni jucători din lume, unii dintre ei fiind Hall of Famers, a fost extraordinar. Singurul lucru pe care mi-aș dori să îl schimb ar fi să fi reușit să joc mai mult acolo în NBA, dar în rest totul a fost o lecție. Multe din aspectele pe care le-am trăit acolo m-au ajutat să devin jucătorul care am devenit în Europa.”

Q: Ai avut câteva dueluri cu Kobe Bryant? Cum era rivalitatea dintre Clippers și Lakers?

A: „La vremea respectivă, Clippers era mai bună decât L.A. În acest moment nu sunt mai buni decât Lakers dar joacă mai bine. Dar la acel moment, eram echipa mai bună deci era diferit pentru oraș. Echipa pe care nimeni nu o prea susținea a început să devină mai cunoscută și oamenii au început să o încurajeze. Am reușit să ajungem în playoff și chiar am ajuns în a doua rundă, deci foarte multe lucruri bune s-au întâmplat în primul sezon. A fost entuziasmant. Chiar am început un meci împotriva lui Kobe și responsabilitatea mea era să îl apăr.”

Q: Cum te-ai descurcat?

A: „A fost bine în prima repriză. Cred că în prima repriză conduceam și știu cu certitudine că Kobe avea doar 12 puncte. Deci pot spune că m-am descurcat decent. În al treilea sfert, însă am jucat doar 3 sau 4 minute și apoi antrenorul m-a scos și nu am mai intrat deloc. Kobe a terminat cu 50 de puncte și a înscris coșul câștigător. Uite, o poveste faină cu Kobe Bryant.

Q: (Aici a intervenit Ionuț Georgescu, managerul echipei din Sibiu) Făcea trash-talking Kobe?

A: „Știi, nu zicea prea multe. Bine, în prima repriză el avea doar 12 puncte și echipa sa pierdea prin urmare nu putea să zică nimic. Dar, tot el a fost cel care a avut ultimul cuvânt de spus.”

Video de la acel meci din 2006 între LA Clippers și LA Lakers

Q: Am ascultat câteva podcasturi cu jucători ce au evoluat în NCAA și toți au spus că atmosfera este diferită în facultate, sportivii locuiesc împreună și fac fiecare activitate ca echipă. De aceea, sunt curios cum ai perceput schimbarea spre NBA acolo unde totul este mult mai individual?

A: „În NCAA este aproape la fel ca în Europa, cu excepția că nu ești plătit. În Europa petreci foarte mult timp cu cei din echipă, mâncați împreună, etc. La fel e și în colegiu. Jucătorii sunt împreună în fiecare zi, împart o cameră sau un apartament cu coechipierii lor. Problema este că acolo toată lumea face bani, în afara jucătorilor. Cu siguranță e o atmosferă mai apropiată, cu fani mai fanatici. Nu spun că nu sunt fani extraordinari și în NBA dar este mult mai personală și mai apropiată relația dintre fani și jucători în baschetul colegial.”

Q: Ai întâlnit în Europa fani așa de pasionați ca în baschetul la nivel de colegiu?

A: „Da, am întâlnit. Am jucat în Turcia un an la Besiktas și nu doar fanii de-acolo ci toți fanii turci în general, sunt buni cunoscători ai baschetului. În Lituania a fost la fel, este o țară foarte puternică din punct de vedere al baschetului. De asemenea, am jucat contra lui Partizan Belgrad. Fanii de-acolo fac o atmosferă ca în colegiu. În plus, mai sunt echipele din Grecia, Panathinaikos și Olympiakos și echipele din Spania. Din punctul meu de vedere, sunt foarte mulți fani extraordinari în Europa, dar unii sunt mai speciali ca alții. Uite, cum sunt de exemplu suporterii lui Partizan sau cei ai altor formații turcești.”

În 2008, Daniel Ewing Jr. a făcut pasul spre baschetul european, semnând cu Khimki Moscova, echipă alături de care a câștigat Cupa Rusiei. După un an petrecut acolo, acesta a plecat în Polonia la Asseco Prokom Gdynia, unde a stat trei sezoane. În acest timp, Ewing a câștigat trei titluri consecutive și a jucat în Euroligă, calificându-se într-un an în primele opt echipe ale Europei. Apoi, sportivul născut în Milton, Florida, a făcut un adevărat tur al continentului, jucând pe rând în Ucraina, Turcia, Franța, Lituania și Israel.

Q: După doi ani în NBA ai trecut oceanul și ai venit în Europa. Înainte să ajungi aici, când erai în colegiu, ai luat în considerare posibilitatea jucării în Europa? Am auzit că ai mai fost înainte în Moscova.

A: „Nu știam nimic despre Europa înainte să vin aici. Cred că în primul sau în al doilea meu sezon la Clippers am realizat un tur NBA în Europa și am ajuns în Moscova unde am jucat împotriva lui CSKA și Khimki. Probabil că acolo m-au văzut cei de la Khimki. Dar nu știam nimic despre baschetul european.”

Q: Având în vedere acest aspect, cât de greu a fost să te adaptezi la baschetul european?

A: „A fost destul de dificil. Aici este o filozofie diferită a jocului față de cea din NBA. În Statele Unite se juca mult mai liber la acel moment și se punea mare accent pe fazele individuale. E puțin diferit acum, jocul s-a schimbat. În Europa este mai mult ca la colegiu, se dorește mai mult jocul de echipă, mai multe pase și este un sistem mai organizat. Cele două tipuri de baschet nu diferă prin stil ci prin filozofie. Prin urmare, aceasta a fost cea mai importantă adaptare.”


Q: După un an petrecut la Khimki, ai plecat în Polonia să joci pentru Gdynia și acolo ai câștigat trei titluri. Cum te-ai simțit să devii din nou campion, pentru prima oară după liceu?

A: „A fost extraordinar. Așa cum am spus, sunt foarte rare momentele în care ai șansa să joci într-o echipă în care cei mai mulți baschetbaliști rămân împreună pentru trei sezoane. Este foarte rar. De aceea, pentru noi acesta a fost cel mai important aspect. Faptul că majoritatea jucătorilor noștri au rămas la echipă pentru trei ani a fost principalul motiv al succesului nostru. În plus, am avut foarte mult talent. Ne-am descurcat excelent și în Euroligă, acolo unde am reprezentat Polonia, ajungând între primele opt echipe în al doilea sezon. Am pierdut în sferturi împotriva lui Olympiakos, dar în acea stagiune am învins formații precum CSKA, Panathinaikos și Real Madrid. Acei trei ani au reprezentat una dintre cele mai bune experiențe pentru mine. În special, uitându-mă acum în trecut. Când eram acolo nu înțelegeam pentru că eram încă tânăr și de puțin timp în Europa, însă uitându-mă acum a fost chiar o performanță ce am realizat în Polonia.”

Q: Jucând în Euroligă, ce părere ai despre defensiva acestei competiții? Mulți fani ai baschetului susțin că apărarea din Europa este mai bună decât cea din NBA.

A: „Nu aș spune neapărat că e o apărare mai bună. Așa cum am spus, regulile sunt diferite. Aici în Europa este foarte mult talent de nivelul celui din NBA și nu mă refer doar la jucătorii din Euroligă ci și la cei din Eurocup sau din alte locuri. În același timp, faptul că poți juca zonă și nu este regula celor trei secunde reprezintă un mare avantaj pentru defensivă. În NBA, regulile sunt diferite, un pivot de 2.10 m nu poate sta în spațiul de 3 secunde așteptând atacatorul. Este mult mai greu din cauza regulilor care îngrădesc defensiva. Ceea ce a spus Luka Doncic în urmă cu câteva săptămâni, este foarte adevărat. El experimentează și înțelege că este mult mai ușor să înscrii în NBA decât în Europa. Aceasta nu este o lovitură la adresa NBA ci este doar afirmarea realității cauzate de reguli. Jocul este mult mai liber, în timp ce în Europa este mai fizic. Deci, regulile fac diferența.”

Q: După ce ai jucat în Polonia, ai mai trecut prin Ucraina, Turcia, Franța și apoi ai ajuns în Lituania, care este una dintre cele mai dezvoltate țări din punct de vedere al baschetului. Cum a fost acolo? Cum erau derby-urile cu Zalgiris?

A: „A fost foarte frumos. În primul an când am jucat acolo am pierdut finala împotriva lui Zalgiris însă acela a fost un sezon istoric pentru Neptunas, echipa la care evoluam. Am ajuns în finală, am avut succes în cupă și ne-am descurcat în toate domeniile. Totuși, Zalgiris este o echipă de top în istoria Europei, în istoria Euroligii, prin urmare, întotdeauna este greu să joci împotriva echipelor de genul acesta. Însă, a fost o experiență extraordinară și așa cum ai spus, Lituania este o țară cu suporteri fanatici. Deci îți dai seama că oamenii iubesc baschetul acolo, atmosfera în toate meciurile este excelentă. Întotdeauna am avut derby-uri tari împotriva lui Zalgiris sau împotriva lui Rytas.”


În 2018, Daniel Ewing a părăsit Europa pentru prima oară în 10 ani și a semnat în Argentina la Ferro Carril Oeste, formație la care a stat foarte puțin. În ultimul an, sportivul de 35 de ani nu a mai avut niciun angajament și a început să se gândească serios la perspectiva retragerii. Totuși, în urmă cu o lună, Ewing a acceptat să vină la BC CSU Sibiu, fiind motivat de propunerea care i-a fost făcută.

Q: În cele din urmă, ai părăsit Europa și ai plecat în Argentina unde ai jucat pentru o scurtă perioadă. Apoi, în ultimul sezon și jumătate nu ai evoluat deloc. Ce te-a motivat să treci peste momentele acestea mai dificile?

A: „De fapt, eu nu mă mai prea gândeam la baschet. De aceea, eu de fapt nu încercam să trec peste un moment dificil ci încercam să trec în faza următoare a vieții mele. Eram neoficial retras.”

Q: Atunci ce te-a făcut să revii în baschet?

A: „Tipul acesta (n.r. Arată spre Ionuț Georgescu). El mi-a trimis un mesaj pe o rețea de socializare, eu am răspuns, i-am ascultat propunerea și m-am gândit că e destul de bună. Din fericire, nu am postat niciodată nimic legat de faptul că m-am retras, că încerc să îmi găsesc scopul după baschet. Nu am pus niciodată un mesaj de genul „Mă retrag. Mulțumesc pentru tot...”. Să fiu sincer, încă voiam să joc. Aveam în continuare dragoste pentru joc, deci atunci când mi-a trimis propunerea și mi-a spus ce aș putea face pentru echipă am zis „De ce nu? De ce să nu îmi dau o șansă să îmi închei cariera cum trebuie?”

Q: Ce părere ai despre Sibiu ca oraș și despre echipă, despre organizație?

A: „Echipa este foarte bună, toți coechiperii mei sunt excelenți, se înțeleg și relațiile sunt foarte bune. Eu în continuare încerc să aflu toate detaliile pe care nu le știu despre această organizație și rolul meu. Cred că avem un proiect foarte frumos. El (n.r. Ionuț Georgescu) vine dintr-un mediu de câștigători și încearcă să manevreze lucrurile și să schimbe unele aspecte în așa fel încât echipa să se dezvolte. Cred că dacă vom continua să jucăm bine și dacă lucrurile vor merge așa cum ne așteptăm, câștigând campionatul, jucând în finală, acest lucru va crește reputația echipei din Sibiu. Sper ca această construcție să continue pentru mulți ani.”

Q: Te-am văzut jucând într-un amical acum două săptămâni. Cum ți s-au părut fanii? Ei v-au susținut tot meciul.

A fost o primire excepțională. M-am simțit bine. Nu trebuia să joc, însă i-am zis antrenorului „Hei, lasă-mă să joc puțin să văd cum mă simt” și el mi-a răspuns „Ok, poți să joci dar să ai grijă.”. M-am simțit excelent să mă întorc pe teren pentru că eu nu prea am jucat în ultimii doi ani. Întotdeauna este frumos când oamenii îți strigă numele și te încurajează. Atmosfera a fost bună. Sper ca odată ce încep să joc să am aceeași energie pe care o au și suporterii noștri.”

Q: În acel meci te-am văzut jucând în ultimul sfert împreună cu tinerii jucători de la Sibiu. Și în timp ce mă uitam, m-am gândit că în urmă cu 15 ani jucai la Duke împreună cu baschetbaliști precum Jay Williams, J.J. Reddick, Luol Deng, etc. Cum te-ai simțit în acest joc? Simți că este nevoie să preiei rolul de mentor?

Din punctul meu de vedere, este o parte din procesul de maturizare. Acum am 35 de ani și deja în ultimii ani am fost printre cei mai „bătrâni” din echipa mea. Până la urmă, eu mă bucur să fiu capabil să joc la vârsta asta. Este o parte din rolul meu acuma, știi, nu numai să joc ci să fiu un mentor pentru tineri și să încerc să fiu un lider.”

Q: De asemenea, săptămâna trecută l-ați surprins pe un băiat din Sibiu la ziua sa de naștere. Cum a fost acea experiență? Cred că i-ați făcut ziua.

A fost foarte fain, o experiență frumoasă. Însă, am avut un sentiment dulce-acrișor pentru că ziua fiului meu a fost cu doar câteva zile înainte și fiind aici nu am putut să particip la sărbătoarea lui. Dar să avem ocazia să punem un zâmbet pe fața micuțului Vlad și să îl vedem pe el așa de mulțumitor pentru faptul că noi am fost acolo a fost extraordinar. Ne-am și distrat puțin.”


Spre finalul interviului, am încercat să ne îndreptăm atenția mai mult asupra persoanei lui Daniel Ewing, astfel că i-am adresat tot felul de curiozități legate de viață, baschet și principii.

Q: În opinia ta, care sunt calitățile care fac ca un jucător să fie extraordinar?

Sunt mai multe lucruri. Nu putem spune doar un aspect ci cred că sunt o mulțime. În plus, răspunsul la întrebarea „Ce-l face pe Michael Jordan extraordinar?” e diferit de răspunsul la întrebarea „Ce-l face pe LeBron James extraordinar?”. Sunt multe lucruri care împreună se îmbină și fac o personalitate să fie măreață.”

Q: Am auzit mai multe persoane care au spus că atleții sunt modele pentru copii și adulți tineri. Din acest punct de vedere, cum vezi un sportiv care nu numai că joacă ci este și implicat în societate?

Păi asta depinde foarte mult de persoană. Revin la exemplul de dinainte: Michael Jordan și LeBron James sunt considerați doi dintre cei mai buni baschetbaliști din istorie, nu? Totuși, LeBron James este mai activ și mai vocal în problemele legate de politică și societate, iar activitățile sale filantropice sunt mult mai cunoscute decât cele ale lui Michael Jordan. MJ era mai interesat de partea financiară și nu neapărat de cea socială. Nu vreau să zic că el nu făcea lucruri pentru comunitate ci doar că nu auzeai despre acestea. Dar despre LeBron auzi aproape în fiecare zi și acest lucru îți dă o perspectivă diferită asupra persoanei sale. Este un om extraordinar, în timp ce Michael Jordan este un jucător extraordinar. Fiecare își alege responsabilitățile diferit. Nu fiecare este ca Charles Barkley de exemplu, care a zis „Eu nu sunt model pentru nimeni”. Legat de viața mea personală, eu încerc să îmi trăiesc viața corect și să fac lucrurile drepte. Încerc să fac fiu corect pentru ca atunci când cineva mă urmărește să pot să fiu un bun exemplu, indiferent de ce ar vedea.”

Q: Care sunt cele mai importante aspecte ale vieții pentru tine?

A: „Aș zice că credința mea în Dumnezeu și familia mea sunt cele mai importante două lucruri din viața mea. Sunt de părere că acestea te pot duce destul de departe. Alte lucruri vin și pleacă. Prietenii vin și pleacă, banii apar și dispar și la fel și baschetul. Niciunul din lucrurile acestea nu este garantat. Poate fi luat, la fel ca familia însă aceasta va fi mereu acolo pentru tine și pe credință te poți baza întotdeauna, chiar și în momente mai dificile.”

Q: Am citit undeva că mama ta obișnuia să se roage în timpul fiecărui meci din liceu. Cum ți-a influențat credința ta cariera?

A: „Da, se ruga nu numai în liceu ci și în colegiu. Dar în liceu era așa de tensionată când meciul ajungea la un moment mai intens încât nu se mai putea uita. Așa că își pleca privirea și capul în jos și se ruga. Am crescut într-o familie creștină, tatăl meu a fost predicator și acum frații mei sunt predicatori. Deci, am crescut într-o atmosferă creștină întreaga mea viață și aceste valori au fost parte din viața mea. Prin urmare, credința a avut o mare influență asupra modului în care fac lucrurile și asupra motivației pe care o am.”

Q: Cine a avut cea mai mare influență asupra vieții tale?

A: „Aș zice că familia mea întreagă. Sau probabil tatăl meu pentru modul în care m-a crescut. Când eu și frații mei eram mici el ne-a arătat cum să ne maturizăm învățând să iubim, să ne pese și el ne-a susținut. De asemenea, fiind cel mai mic, m-am bucurat de suportul familiei. Ei mi-au spus: „Ok, acesta este visul tău? Aceasta este ceea ce vrei să faci? Credem că ai calitățile necesare pentru a face asta și de aceea vom face tot ce ne stă în putință pentru a te ajuta să ajungi la acel nivel, să fii un profesionist.”


Q: Dacă ai putea, ce sfat i-ai da unui Daniel mai tânăr?

Cu ceea ce știu acum i-aș spune: „Nu lua nimic niciodată în ușor. Chiar și dacă ai succes acesta îți va putea fi luat.”. Uite, eu am ajuns în NBA, mi-am îndeplinit visul însă de fapt visul meu era să am o carieră în NBA. Acest lucru nu s-a întâmplat pentru că majoritatea carierei mele a fost în Europa. De aceea i-aș zice: „Nu lua nimic în ușor. Întotdeauna este loc pentru a te dezvolta. Atunci când ești tânăr totul e bine, câștigi bani mulți și începi să pierzi din privire care au fost lucrurile care te-au dus până în acel loc.”

Q: Care sunt planurile tale de viitor? Ce vei face după retragere? Vrei să rămâi implicat în baschet? (Ionuț Georgescu: Adică peste 4-5 ani...)

Sincer, asta ar fi extraordinar. Dacă aș putea să joc până la 40 de ani și să fiu productiv în continuare aș încerca să fac asta. Dar dacă nu, mi-ar plăcea să rămân implicat în baschet. Încă nu am stabilit exact în ce domeniu, sunt deschis la orice fie că e vorba de antrenorat, scouting, etc. Dar să fie ceva din domeniul baschetului. Aș iubi să rămân conectat la baschet pentru că eu nu mă bucur doar să joc baschet ci mă bucur de sport în sine. Mă uit la baschet toată ziua, mă face fericit și mi-ar plăcea foarte mult să rămân implicat în joc într-un fel sau altul.”

Q: Am văzut că prietenul tău, TJ Ford, organizează tabere pentru copii. Ți-ar plăcea să încerci asta?

Poate. De fapt, eu îl și ajut pe el. Nu este tabăra mea dar eu îl ajut așa că sunt deja implicat în asta. Totuși, cine știe ce va fi în viitor. Atunci când voi termina să joc baschet cu siguranță va fi o opțiune. Împreună cu el am discutat despre multe lucruri pe care le-am putea face, eu și TJ. Însă, în continuare trebuie să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă nu aș mai putea să joc niciodată.”

Q: În opinia ta, care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă un antrenor foarte bun?

A: „Răbdare. Trebuie să fie capabil să se ocupe de personalități. Chiar de când sunt mici, copiii au diferite personalități și fiecare dintre el are un mod diferit de a răspunde la presiune și la critică. Prin urmare, trebuie să fii capabil să îți dai seama de fiecare jucător. Asta face un antrenor bun. Ok, aș putea să mă agit dar cu unii nu pot fi așa de critic. Cred că antrenorii cu adevărat buni muncesc mai mult decât majoritatea atleților. Sunt o mulțime de nopți nedormite, foarte mult studiu și o grămadă de sesiuni de film. De asemenea, apar o sumedenie de întrebări precum „Ok, oare asta funcționează?” sau ”Ok, am văzut asta”. Prin urmare, cred că este nevoie de foarte multe calități ca să antrenezi. Am un respect foarte mare pentru antrenori și am pregătit și eu copii acasă, în State. Nu este ușor să încerci să antrenezi. E dificil.”

Q: Care ai spune tu că este cea mai mare performanță din viața ta?

A: „Răspunsul evident ar fi că am ajuns în NBA. Însă, acum sunt mai bătrân și am o perspectivă diferită, de aceea aș spune că cea mai mare performanță este că sunt așa de binecuvântat încât încă joc. Cred că în acest moment aceasta este reușita mea cea mai mare. Joc baschet profesionist de 14 ani. Este incredibil. Știi, am câștigat câteva campionate și câteva titluri de MVP, am făcut ceva lucruri din punct de vedere individual, însă cel mai important va fi cât de mult voi reuși să joc.”

Q: Care este definiția ta asupra succesului?

A: „Succesul este definit de multe lucruri mici. Ceea ce tu consideri succes eu aș putea să nu consider. De aceea, din punctul meu de vedere, succesul este capacitatea de a realiza lucrurile la care ai visat, de a-ți atinge obiectivele pe care ți le-ai propus. Nu neapărat să le îndeplinești la cel mai înalt nivel dar să fii capabil să atingi visurile pe care le aveai când erai copil. Multă lume îmi spune „Hei, ai avut succes pentru că ai ajuns în NBA”. Dar asta este definiția lor pentru succes. Depinde foarte mult de perspectiva fiecărei persoane asupra lucrurilor pe care le-au realizat în viață.”

Q: Daniel, mulțumim mult pentru că ai acceptat să faci acest interviu împreună cu noi și îți dorim mult succes în acest an și nu numai!

Rămâne de văzut când va debuta Daniel Ewing la formația sibiană, acest moment fiind cu siguranță unul foarte așteptat de fanii din Sibiu și nu numai. Următorul meci pentru BC CSU Sibiu va avea loc în 9 martie, pe teren propriu, în compania lui SCM Timișoara.

*foto: Valentin Todea/Total Baschet


4 comentarii la aceasta stire:
  • U BT Cluj-Napoca studentU :

    foarte fain
    interviul - documentat (din partea intervievatorului) si cu raspunsuri foarte interesante ale lui Daniel.
    Si faptul ca a acceptat un interviu asa de lung, cred ca spune multe despre caracterul lui.

    Succes in LNBM! Poate vedem o finala CJ-SB :)

    * in loc de baschetul colegial as propune baschetul la nivel de colegiu
    **in loc de posibilitatea jucarii in Europa este corect posibilitatea de a juca in Europa.

    cu 5 ani în urmă (06.03.2019)
    • BC CSU Sibiu gyke:

      subscriu
      Foarte misto interviul, omul chiar spune chestii faine. De apreciat si traducerea din engleza intr-un timp atat de scurt, iar daca ai gasit doar doua erori, inseamna ca TB se afla pe un trend bun :).

      cu 5 ani în urmă (06.03.2019)
    • U BT Cluj-Napoca studentU:

      @gyke
      LOL :))

      cu 5 ani în urmă (06.03.2019)
    Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Beniamin :

    .
    La cat mai multe articole de acest gen si sper sa vedem cat mai multi astfel de jucatori in LNBM.

    cu 5 ani în urmă (08.03.2019) Raspunde

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!