Stiri Liga Natională de Baschet Masculin

INTERVIU. Tony Bishop: “Motto-ul meu e că trebuie să muncești din greu și să nu lași ca următoarea persoană care apare să te depășească.”

Mara Mihăilescu

Mara Mihăilescu
13.04.2019

tony1

Ne aflăm la finalul sezonului regulat al Ligii Naționale de Baschet Masculin 2018-2019, cu doar câteva zile înaintea mult-așteptatului eveniment de la Cluj Napoca, All Star Game și Cupa României. Una dintre echipele care au ratat acest Final 4 este BCM U FC Argeș Pitești, echipă din componența căruia face parte și Tony Bishop, extrema în vârstă de 29 de ani, care a fost ultimul transfer realizat de vulturii alb-violeți în presezon. 

Panamezul s-a dovedit a fi un transfer foarte bun, fiind la finalul acestui sezon regulat cel mai eficient jucător al alb-violetilor, cu medii de 13 puncte, 6.2 recuperări și 1.8 pase decisive pe meci și un season-high de 26 de puncte contra CSM CSU Oradea și 11 recuperări contra SCM U Craiova.

Astfel, elevii lui Florin Nini au parte de o pauză mai lungă, timp în care vor pregăti intens seria contra celor de la CSM CSU Oradea din prima rundă a play-off-ului LNBM, echipa în fața căreia au obținut prima victorie din patru meciuri jucate în ultima etapă, la o diferență de 9 puncte, pe teren propriu. 

Astfel, în această pauză competițională, jucătorul de 2.01 m a acceptat să acorde un interviu pentru TotalBaschet, unde a răspuns unei serii numeroase de întrebări și curiozități.

Q: Ai avut vreun model, jucător pe care îl admirai foarte mult?

A: Crescând, cu siguranță îl urmăream pe Michael Jordan, Penny Hardaway era unul din favoriții mei, dar și Allen Iverson.

Q: Să vorbim puțin despre ultimul tău sezon. Ai jucat în Danemarca, pentru Bakken Bears. Cum a fost anul acela pentru tine, am putea spune unul din cei mai buni din carieră?

A: Am putea spune asta, da. Am câștigat campionatul, singurul titlu pe care îl am în Europa până în acest moment. Mai am în palmares un campionat câștigat în Asia, Japonia și un campionat național obținut în primul an de facultate. A fost un sezon foarte bun, condițiile oferite de echipă erau minunate, iar fiecare avea grijă de cel de lângă el, arătam un baschet colectiv, un adevărat joc de echipă. Nimănui nu îi păsa de statistici sau orice altceva, jucam într-adevăr unul pentru celălalt pe terenul de baschet, iar acest lucru se vedea, completat și cu faptul că eram prieteni și în afara acestuia. În FIBA Europe Cup am pierdut în semifinale, împotriva celor de la Sidigas Scandone Avellino, o echipă din Italia. A fost o experiență foarte frumoasă, nimeni nu se aștepta să ajungem atât de departe.

tony2

Q: Crezi că asta, faptul că nu erați individualiști și aveați o legătură foarte bună și în afara terenului v-a dus atât de departe în toate competițiile?

A: Cred că asta e important pentru orice jucător de baschet. Să fii genul de persoană care poate crea o legătură ca asta, să nu pui statisticile personale pe primul loc, să nu îți pese ca tu să primeșți întodeauna toate recunostintele, e minunat. Toți să joace și pentru cel de lângă el și unicul scop să fie victoria.

Q: Unde a fost primul tău sezon ca și jucător profesionist?

A: Primul meu sezon ca și jucător profesionist a fost tot în Danemarca. Ceea ce a fost nebunesc e o întâmplare deloc plăcută pe care am avut-o înainte de primul meu contract. Aveam un agent care lucra cu o agenție europeană foarte puternică, denumită Court Side. În luna iulie i-am dat mai multe telefoane, nu răspundea, iar până la urmă am primit un apel de la președintele organizației, care mi-a spus că decedase în urma unui atac de cord de curând. Eu urma să am primul an ca și jucător profesionist, așa că nu știam ce trebuie să fac în acel moment. Datorită lui, urma să am șanse foarte mari să ajung în ligi foarte puternice, la echipe foarte bune. Am avut foarte mult noroc datorită faptului că cel care a fost conducătorul de joc al echipei mele din facultate semnase deja cu o echipă din Danemarca și le-a spus despre mine, așa am ajuns acolo. Nu era chiar ce mă așteptăm înaintea acestei serii nefericite de întâmplări, dar a fost o experiență plăcută. Trebuia neapărat să continui să joc baschet. Odată ce stai un an fără să joci, echipele își pierd din interes și se gândesc “A, el nu a jucat un an.Nu îl vrem”.Trebuia neapărat să joc, indiferent unde.

Q: Cum a fost prima dată când ai ajuns în România? Știu că ai avut câteva întâmplări, să spunem, “amuzante”.

A: Da, am ajuns destul de târziu și în România mi s-au pierdut bagajele. A fost prima dată când mi s-a întâmplat în Europa, am mai pățit în America. Pierdusem aproximativ tot în momentul ăla, tot ce aveam era un rucsac, nu aveam nici măcar lentilele de contact.Amuzant a fost că la o zi după ce am ajuns echipa avea un antrenament înaintea turneului amical organizat de Dinamo Știința București, deci primul meu antrenament a fost cu ochelari de vedere și pantofi Nike de alergare.

Q: Știai ceva despre România sau despre această echipă înainte să ajungi aici? Te-a sfătuit cineva?

A: Da, unul din mentorii mei, Ken Tutt, a jucat aici undeva între anii 2013-2014 dacă nu mă înșel. Mi-a spus despre oraș, mi-a spus despre echipă și tot ce mai aveam nevoie să știu. De asemenea, îl cunosc pe Nick Russell, care e tot din Dallas și mi-a povestit despre ligă și BCM U Pitești. Cam atât știam, și restul căutând singur pe google “România”, tot ce se spune despre Dracula și multe altele.

tony3

Q: Cum ai văzut ultima serie de 3 meciuri, de altfel extrem de tensionată, contra U-BT Cluj Napoca?

A: Primul meci a fost unul foarte bun, din punctul meu de vedere. Am jucat extrem de bine, cu multă intensitate, am pus mult suflet. A fost dureros să pierdem pentru că am condus tot meciul. În ultimele minute, nu am executat cum ar fi trebuit și am “cedat” victoria. În ultimul meci, cel de la Piteșți, nu am avut deloc energie, toată lumea rata, chiar și lay-up-uri deschise, apărarea nu era bună, eu personal am ratat și un dunk, am fost total în afara ritmului.

Q: Ai avut o accidentare destul de serioasă în acest sezon. Cum a fost perioada aceea pentru tine?

A: Eram foarte speriat la început. Nu pot decât să îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a fost cea mai gravă varianta, cum presupunea multă lume, poate chiar să nu mai joc niciodată. Am stat fără să mă antrenez o lună întreagă, iar când m-am întors am început recuperarea, pas cu pas, am făcut multe tratamente și până la urmă a fost totul bine. Nu am mai avut niciodată o accidentare la fel de serioasă.

Q: În sezoanele precedente, dar și la echipa națională, numărul tău era 23. Are vreo semnificație pentru tine?

A: Da, Michael Jordan e jucătorul meu preferat de când eram tânăr. Într-adevăr, mereu am purtat 23, mereu am făcut tot posibilul să am acest număr, dar anul acesta nu am avut suficient noroc să îl am, pentru că am ajuns prea târziu.

Q: Care ar fi jucătorul preferat în acest moment în NBA?

A: Cu siguranță Lebron James, este un jucător foarte complet. Pe lângă el, ar mai fi echipa de unde sunt eu, Dallas Mavericks, mereu am ținut cu ei, iar în acest moment îmi plac foarte mult cei de la Philadelphia 76ers. Îmi place lotul tânăr de acum, cu Ben Simmons, Joel Embiid și ceilalți, chiar cred că pot să se facă auziți prin felul în care joacă, împreună, ca o echipă.

Q: Îl aveți pe Luka Doncic. Crezi că poate ajunge o legendă în NBA?

A: Cred că trebuie să ai mai mulți ani la același nivel, să ai constanță. El e foarte bun, dar un an poate fi bun pentru aproape oricine. Cu siguranță poate face ceva măreț în acest oraș, organizația din Dallas este una profesionistă, iar cu jocul pe care îl arată și Rick Carlisle ca și antrenor, chiar au o șansă bună. Cred, de asemenea, că ar trebui să primească titlul de “Rookie of the year”.

Q: Trecând în afara terenului de baschet, tu deții și o linie de îmbrăcăminte. Cum a început totul?

A: Da, așa este. Se numește “EAT OR GET ATE” ( traducere  “Mănâncă sau vei fi mâncat” ). Mai exact, motto-ul meu e că trebuie să munceșți din greu, cu toate puterile tale, indiferent de ce faci și să nu lași ca următoarea persoană care apare să te depășească. Ar putea fi vorba de o slujbă de la 9 la 5, într-un birou, sau ca reporter, să  te gândești “O să scriu despre întâmplarea respectivă primul” sau, în final, în baschet: “o să mă antrenez mai mult decât ieri, o să am mai multe recuperări astăzi decât adversarul meu”. Am dat de acest motto când eram foarte tânăr, la aproximativ 18 ani și am trăit după aceste cuvinte încă de atunci, chiar dacă am decis să transform asta într-un brand abia acum 2 ani. Încă mă ocup și de asta, urmează chiar acum să apară o colecție de vară de tricouri, hanorace pentru toamnă. Este un rapper din Dallas, noi îi spunem “Tum Tum”, care trăia după aceleași vorbe și le folosea în melodiile lui, din acea perioadă am început să le folosesc și eu.

tony4

Q: Dacă ar trebui să începi o altă carieră acum, care ar fi aceea? Cum vezi viața după ce nu vei mai juca baschet?

A: Mereu o să fiu în jurul baschetului. Nu vreau să fiu antrenor cu siguranță, dar vreau să pot “antrena” jucătorii în alt mod. Vreau să am șansa să le fiu ca un mentor, să le antrenez psihicul, să le ofer sfaturi. Deja am un număr de jucători tineri, de 17-18 ani, care mă urmăresc, îmi cer sfaturi. Mi-ar plăcea să îi învăț tot ce știu despre joc, din propriile mele experiențe. De asemenea, mi-ar plăcea să antrenez copii cu vârste începând de la 9 până la 18 ani sau chiar și profesionișți, să îi învăț despre tehnicile de bază ale baschetului, să îi pregătesc pentru următoarele etape din carierele lor. Motivul principal pentru care prefer să lucrez cu ei individual și nu să fiu antrenorul unei echipe este că acum stau foarte mult plecat de acasă, în deplasări, lucru pe care nu o să mai vreau să îl fac când o să mă retrag. Prefer ca atunci să călătoresc doar vara, în vacanță

Q: Faci parte din lotul reprezentantei Panama. Ce poți să spui despre acea echipă?

A: E o experiență minunată, îmi place foarte mult când joc acolo. Suntem cu adevărat o familie și, din nou, statisticile individuale nu contează pentru nimeni. Toți vrem doar să jucăm unul pentru celălalt și pentru țară, deci e la mijloc multă mândrie pentru țara pe care o reprezentăm, multă pasiune. Din păcate, nu ne-am calificat la Olimpiadă sau la Campionatul Mondial, mai aveam nevoie de o singură victorie, dar am pierdut contra Puerto Rico. Însă, avem și un grup puternic de tineri care vin din spate, deci viitorul arată foarte bine.

tony5

Q: Dacă accidentările te vor ocoli de acum încolo, cât plănuiești să joci baschet?

A: Am 29 de ani acum, o să împlinesc 30 vara asta, deci, cu norocul și ajutorul lui Dumnezeu de a nu avea alte probleme, de la 5 la 8 ani cu siguranță.

Q: Dacă ai putea să îi dai un sfat lui Tony Bishop, versiunea de 20 de ani, care ar fi acela?

A: Aș spune: “Rămâi puternic indiferent de lucrurile rele sau bune care ți se întâmplă, muncește în continuare și nu renunța niciodată!”

 

 

 

*SURSA foto: facebook BCM U Pitesti ll FIBA Europe Cup ll FEPABA ll E.O.G.A.

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!