CSM Oradea şi CSU Ploieşti reintră sub lumina reflectoarelor Ligii Naţionale de Baschet masculin cu meciurile #3 şi #4 ale marii finale, ediţia 2014. Gruparea din judeţul Prahova ţinteşte titlul cu numărul zece chiar în sala ce poartă numele "unicului căpitan", Antonio Alexe, în timp ce bihorenii, susţinuţi de aproximativ 2000 de fani, doresc să scrie istorie aducând primul titlu la Oradea.

Ionuţ Georgescu a oferit site-ului TotalBaschet o retrospectivă a ultimelor 11 ediţii de campionat în care baschetul a crescut valoric sezon după sezon. Vă prezentăm întreaga declaraţie a oficialului ploieştean.

În primul rând, am să încerc să vorbesc fără a folosi clișeele care știu că vă plictisesc cititorii. Suntem în cea de-a 11-a finală consecutivă iar asta spune foarte mult despre valoarea organizației noastre. Consider că CSU Asesoft a trecut prin mai multe etape de-a lungul acestor 11 ani în care a reușit să se mențină în vârf: Între 2004 și 2006, Asesoft a fost scânteia care a adus lumina într-o competiție care să zbătea într-o mediocritate profundă că nivel, audiența, performanțe și bugete. Cu o campanie nemaîntalnită de transferuri, datorată ambiției și priceperii manageriale, Asesoft a luat totul și chiar mai mult decât ceea ce se spera - FIBA Europe Cup. Totuși, că și dumneavoastră, din postura de fan al baschetului care alesese să promoveze acest sport prin mijloacele de media în care baschetul se încadra (numaibaschet, forumul online sport, Telesport, radio Total Sport etc.), nu mă puteam bucura de mai mult de 4-5 meciuri cu adevărat intense într-un sezon regulat.

Între 2007 și 2010 eu am simtit că baschetul a devenit un fenomen în România. Chiar dacă îmi amintesc cu plăcere de un sezon regulat câștigat cu 36-0, cu o echipă nouă dar valoroasă (Obradovic, Elliott, Hargrove, Căruțașu, Szijarto, Blidaru și Paul), deja nivelul începuse să crească, iar echipe noi precum Muresul, Mediasul, Târgu Jiu, Rapid și Brașovul, pentru câte un an, sau Oradea completau un tablou interesant cu rivalele din Cluj, Timișoara, Sibiu sau Pitești. Performanțele pentru noi au continuat întrucât board-ul a mers pe mână continuității și a deciziilor sigure: trei antrenori în 12 ani, întotdeauna cei mai buni pivoți, un procent mare în efcienta alegerii străinilor și a jucătorilor români. Dar deja balanța se echilibrase! Tot mai multe echipe cu bugete mari, tot mai mulți jucători străini buni și mai puțini de duzină, mai puține echipe care făceau deplasările pentru a nu lua forfait și o atenție mai mare din partea media, venită în urmă publicului numeros din săli, a creșterii numărului de practicanți și a faptului că fenomenul luase amploare! Cu toate că puțini oameni o vor recunoaște, cei mai mulți fiind fani ai propriilor echipe și atât, dorință de a (te) bate (cu) Asesoftul a făcut din multe echipe decente organizațiile excepționale care sunt astăzi! Este doar unul dintre motive desigur, conducătorii cluburilor fiind oameni care își doresc progresul baschetului românesc și al propriei echipe, dar eu cred că a fost un factor decisiv în dezvoltarea nemaipomenită a ceea ce numim acum Liga Națională.

În fine, din 2010 și până la finală 2014 dintre Oradea și CSU Asesoft vorbim despre un alt fel de baschet, unul recunoscut la nivel european, unul respectat care ne permite să aducem sponsori, jucători de nivel european, copii în grupele proprii, fani în săli și rezultate în cupele europene! Și de aici putem merge doar în sus dacă vom continuă pe aceeași linie. Pe plan baschetbalistic, mediatic, marketing, impact în comunitățile locale etc. Dacă ne mai iese și redresarea loturilor naționale atunci chiar vom putea spune că trăim într-o țara care începe să expire fotbalul - și mizeriile din jurul acestui fenomen care se degradează și ne degradează intelectual prin promovarea sa superficială și exagerată - și începe să inspire baschet!

Am făcut acest review din dorință că la această finală să ne putem bucura de ceea ce avem. Să ne uităm la baschet și la cât de frumos a fost acest campionat! La ce luptă am avut pentru play-off (12 echipe care s-au luptat cu adevărat pentru primele 8 este un lucru rar întâlnit în Europa, multe campionate fiind decise de 2-3 forțe), ce serii de play-off și ce debut de finală! Este 1-1 și mă aștept că la Oradea să jucăm un baschet de calitate. Întâlnim o echipă bună, într-o finală a campionatului cinstită prin numele protagonistelor. Noi mergem acolo să ne batem la victorie în fiecare meci și, dacă se va putea, să terminăm seria în sala care poartă numele unicului nostru număr 9, Toni Alexe!

Apropo de asta, fiind întrebat de către Digi24 Oradea cu cine ar ține Toni, am răspuns că sunt sigur că ar fi mândru că echipele sale de suflet au ajuns să joace finala de campionat în sala sa! Totuși, vreau să menționez că la noi în echipă sunt mulți oameni pe care Toni i-a cunoscut, i-a respectat și i-a iubit: Cătălin Burlacu, Levente Szijarto, Vladimir Arnautovic, Alexandru Iacobescu și Sebastian Ghiță! Așadar, ca în fiecare an dar cu atât mai mult acum!, ne dorim să câștigăm trofeul pentru Ploiești, pentru onoarea de a deveni prima echipă din epocă modernă a baschetului cu 10 titluri, pentru Toni și pentru un bilet către elita baschetului european în sezonul viitor! Sper să jucăm la nivel maxim și să reușim acest lucru! Am încredere în jucătorii noștri!