Stiri Juniori U17 Masculin

Junioriul pseudo-vedetă

Daniel Onesim

Daniel Onesim
27.01.2017

Urmaresc in continuare, ori de cate ori timpul imi permite, meciurile de juniori si desi echipele iesene nu mai dispun de generatii de exceptie de ceva timp, continui sa sper. Incep sa vin la sala odata cu Faza Semifinala a campionatelor pentru ca abia atunci meciurile devin ceva mai echilibrate si pot vedea partide spectaculoase si tineri jucatori talentati care pot sa devina “cineva“ in baschetul romanesc.

M-am decis sa scriu aceste randuri pentru ca am asistat duminica, 22.01.2017, la un meci de juniori U16, care mi-a lasat un gust amar si care mi-a permis sa trag niste concluzii legate de cauzele pentru care nivelul baschetului juvenil romanesc este atat de scazut. Este vorba de meciul CSS UNIREA IASI – LPS-CSS SATU MARE jucat in etapa a 2-a a Fazei Semifinale a Campionatului National de Juniori U18. Rezultatul, 38-77, nu este foarte important, dar pana la descrierea evenimentelor pe care le consider determinante, trebuie sa prezint cateva informatii legate de echipa ieseana, pentru a intelege mai bine cele intamplate.

Cunosc aceasta generatie de vreo 3-4 ani de cand jucau in Campionatul U13. Se coagulase un grup frumos de copii in jurul unui antrenor extrem de inimos, Anatolie Lupu si existau sperante certe ca rezultatele generatiei 1994 vor putea fi repetate. I-am vazut jucand si la U14 cand au reusit sa se califice la Turneul Final, obtinand locul 5, un rezultat bun, datator de sperante. Printre copiii remarcati in aceasta perioada se numara si conducatorul de joc, un baiat foarte rapid si indemnatic, cu multa maturitate in joc, adevaratul lider al echipei, in ciuda faptului ca fizicul nu-l avantaja iar perspectivele din acest punct de vedere nu erau optimiste.

De cate ori ma intalneam cu antrenorul lor imi vorbea cu multa placere despre progresele facute, despre meciurile grele in care “baietii lui“ au luptat cu daruire si despre sperantele pe care le are cu aceasta generatie. Pentru a completa procesul de pregatire si a-i motiva, le-a organizat inclusiv partide cu echipe din tari cu traditie in baschetul european, in speranta ca juniorii lui vor invata ceva din atitudinea si mentalitatea copiilor din tarile ex-iugoslave. Tin sa subliniez ca antrenorul iesean este unul dintre tehnicienii cu un tact pedagogic deosebit, care nu jigneste copiii si care parea foarte apropiat de acestia.

Sezonul 2016-2017 a demarat bine pentru echipa ieseana care s-a calificat fara probleme in Faza Semifinala acolo unde, in prima etapa, au pierdut - 76-88 - dupa un meci bun, in compania juniorilor de la Steaua Bucuresti.

A urmat meciul cu echipa satmareana si prin prisma rezultatelor anterioare si a palmaresului celor două echipe se parea ca juniorii ieseni nu vor avea probleme in obtinerea victoriei. Am ajuns la sala la inceputul sfertului 2 si am constatat ca oaspetii aveau deja un avantaj important 11-26. Privind in teren constat ca baietii pe care ii stiam au inceput sa se maturizeze devenind adolescenti. Pe conducatorul de joc, liderul gazdelor, l-am descoperit pe banca cu o figura extrem de nemultumita.

Dupa cateva minute, in care se vedea clar ca jocul echipei scartaie pe faza de atac, antrenorul isi cheama jucatorul de pe banca, ii da cateva indicatii si il trimite in teren. Asteptam sa vad cum isi va conduce nr. 9 echipa in teren si cum vor reusi sa contracareze defensiva satmareana care avea pe parchet, in permanenta, doi jucatori cu talie buna, 1,95-2,00m ce controlau foarte bine zona de sub ambele panouri.

Flacaul intra entuziast in teren si in 4-5 minute arunca de 7 ori la cos, de la distanta si semidistanta, unele aruncari de la 8m, cu adversar pe el. Bineinteles nu a marcat nici un punct. A dat si două air-ball-uri, prilejuind adversarilor recuperari defensive si contraatacuri devastatoare. Nici un moment nu a incercat sa indice vreo schema sau a parut a fi interesat de jocul coechipierilor sai. Degeaba antrenorul striga disperat sa respecte indicatiile sale si schemele stabilite  “vedeta“ trebuia sa-si faca numarul fiind mai preocupat de freza si de ocheadele catre tribuna decat de joc. Normal, antrenorul l-a rechemat pe banca sa mai reflecteze. A revenit pe banca ofuscat si fara sa acorde atentie colegilor care incercau sa-l incurajeze.

La pauza aflu ca si la meciul precedent evoluase cam la fel, fiind principalul “artizan” al infrangerii. Asa mi-am explic minutele multe, pe banca, ale ”vedetei iesene“.

Pe parcursul sfertului 3, antrenorul mai face o incercare si il trimite din nou in teren. Rezultatul? Acelasi. Incearca doua patrunderi si se alege cu doua capace apoi arunca de 4-5 ori de la distanta, specialitatea casei, batand cuie in panou. In pragul infarctului, antrenorul il recheama pe banca unde s-a odihnit linistit pana la final. A urmat o perioada in care echipa ieseana a jucat extrem de prost si lipsita de orizont pe faza ofensiva, semn ca influienta “vedetei“ era esentiala.

Acum aproape 6 ani scriam despre “Juniorul vedeta“, tineri jucatori cu calitati exceptionale, capabili, la acest nivel de varsta, sa inscrie 40-50 de puncte pe meci si sa castige singuri o partida, dar care, prin influenta lor intarziau sau chiar blocau dezvoltarea celorlalti sportivi. Acum am vazut un junior care “se crede vedeta“  si a carui activitate este inutila si chiar nociva pentru antrenor si coechipieri.

Pot intelege un antrenor care sustine un jucator cu calitati exceptionale si care tolereaza anumite comportamente, in teren bineinteles, in speranta ca juniorul lui va ajunge “JUCATOR“. Sunt convins ca Luka Doncic, daca ar trebui sa joace un meci la U18 sau U20 pentru Real Madrid, nu ar fi un exemplu de altruism sau de “buna practica“ pentru un conducator de joc, dar eu discut despre altceva. Despre un un baiat de 1,60m, indesat, cu ceva calitati pentru pozitia 1, care a inceput sa se considere, la 15-16 ani, VEDETA si care isi bate joc de munca antrenorului a a coechipierilor.

Dupa meci, antrenorul, extrem de afectat de evolutia elevilor sai, mi-a comunicat ca o parte din “baietii lui“ fusesera in club in noaptea precedenta, iar parintii incuviintasera “actiunea“.

De ce am scris aceste randuri? Pentru a trage un semnal de alarma, pentru ca astfel de “juniori pseudo- vedeta“ exista la multe dintre echipele cu o baza de selectie redusa iar influienta lor in dezvoltarea celorlalti tineri jucatori este devastatoare.     

Concluzia este una trista, antrenorii nu trebuie sa tolereze acest gen de comportament. Trebuie explicat acestor copii ce se astepta de la ei si daca nu sunt dispusi sa respecte indicatiile, sa stea pe banca mult si bine pentru ca baschetul este un sport de echipa.

Foto: SportPictures.eu

14 comentarii la aceasta stire:
  • SCM "U" Craiova Gully :

    Foarte bun articol
    Bravo Totalbaschet.ro

    cu 7 ani în urmă (27.01.2017) Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Shole :

    Explica Baschetul din Romania
    Un articol exceptional (sper ca imi iertati Romana scrisa mai slabuta). Explica exact mentalitatea copiilor si de ce Romania nu are talente tinere la baschet, iar aia considerati talentati o iau la cap si devin vedete. Da mai intra intro echipa de liga I sau II dar nu fac nimic decat sa incalzeasca banca.
    Ideia e ca tot incepe de la parinti, cum se comparta ei afecteaza copilul.
    Eu urasc vedetismul ca antrenor si ca jucator, de aia prefer sa invat copii de mici ca sunt o echipa, si ca una pierd toti sau castiga toti. Iar ce ramane e ca parinti sa incurajeze copilul si sa ii spuna sa asculte antrenorul. In multe cazul se intampla ca parintele sa vorbeasca urat despre antrenor dupa un meci, asta afecteaza copilu imens. Cum sa aibe un copil incredere in antrenor daca parinti lui vorbesc urat despre el/ea?

    Sistemul Roman de Baschet, ca si sistemul de educatie al Romaniei, are nevoie de un reform mare ca sa ajunga la nivelul tarilor din balkan dezvoltate cu baschet.

    Inca o data foarte bun articol, eu sper ca o sa afecteze cati mai multi antrenori, jucatori si parinti.

    cu 7 ani în urmă (28.01.2017) Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe aaaa0000 :

    contra articol
    Parerea mea este ca cel care a scris acest articol , si anume domnul Onesim este un tata frustrat. E a doua oara cand scrie un articol despre acest "junior vedeta" chiar daca personajul principal difera putin fata de cel din articolul anterior scris de dumnealui. Ai acuzat acei copii ca au aere de vedetism , ca merg nu stiu cum , ca fac nu stiu ce dar tu esti doar un tata frustrat pentru ca aceste vedete ii ascundeau mingea in chiloti baiatului tau , acesta neputanad sa se compare cu unii ca Neagu , Hortoglu , Covrig sau Tudorache. Acum revii din nou cu un articol , aparent pe aceeasi tema.. Lasa copiii in pace ca au timp sa se maturizeze si sa devina jucatori .

    cu 7 ani în urmă (28.01.2017)
    • Sepsi SIC Sf. Gheorghe tourist:

      oare cine? aaaa0000
      Argumente ZERO iar din acest comentariu (inutil din punctul meu de vedere) nu reiese decat frustrarea ta, a unui parinte care isi regaseste copilul in aceste randuri si care in spatele unui cont "fantoma" arunca niste atacuri la adresa unor oameni pe care nu ii cunoaste. Asa cum a specificat si domnul Onesim in comentariul de mai jos doar Caius Covrig mai joaca la un nivel inalt din cei mentionati de tine (probabil ca restul "au fost lasati sa se maturizeze si sa devina jucatori").

      cu 7 ani în urmă (29.01.2017)
    Raspunde
  • CS Politehnica Iași un moldovean :

    Frustrat ?
    De ce ? Baiatul meu a jucat baschet pana la 20 ani , inclusiv in liga I la Politehnica Iasi, dupa ce a terminat junioratul. Cam atat se putea avand in vedere calitatile fizice si faptul sa s-a tinut de scoala , la cel mai inalt nivel. A fost medaliat olimpic national olimpic la informatica, este student in anul Iii la informatica si a facut lana acum internship uri la Amazon si Google ( in New York ) Are oferte de lucru cu salariu mai mare decat marea majoritate a jucatorilor romani. Un tata frustrat ? Nu , un tata mandru si fericit!
    Tot ce am scris in Juniorul vedeta s- a dovedit real si corect. Cine mai joaca baschet la nivel inalt din cei enumerati ? Se pare ca doar Caius desi urmaresc echipa Longwood Lancers din NCAA si nu a jucat nici o secunda. Poate e freshman si va juca sezonul viitor. Ceilaltiti s-au lasat sau joaca la un nivel foarte scazut, sub liga I.
    Da, la 15-16 ani erau mult mai buni decat baiatul meu dar spre 18 ani diferenta a disparut in fata celor care a mai jucat.
    Am scris acest articol pt ca m-a durut sufletul sa vad cum un pustan isi bate joc de munca antrenorului si a coechipierilor.
    Astept opinii mai aprofundate si mai bine argumentate si nu atacuri din astea. Daniel Onesim

    cu 7 ani în urmă (28.01.2017) Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe aaaa0000 :

    Raspuns
    Pai lasa copiii in pace sa isi traiasca copilaria , e antrenorul in masura sa le atraga atentia si sa ii indrume spre un drum mai bun. Dumneata nu esti prieten cu fenomenu baschet , nu iti mai da atat cu parerea despre jucatori pentru ca pot intra si ei pe acest site , si dupa o un meci prost sau un turneu sa vada ca ii acuzi tu cu acest articol ii poate determina sa renunte la cariera de baschetbalist. Iar legat de ceilalti jucatori nu spune nimeni ca au fost perfecti , dar la momentul primului articol erau cei mai buni din tara , cu mult peste baiatul tau.. probabil ai fost invidios ca baiatul tau nu e "vedeta"

    cu 7 ani în urmă (28.01.2017) Raspunde
  • CS Universitatea Cluj-Napoca Eduard Cristea :

    eu sunt de alta parere
    Din punctul meu de vedere, daca la copiii mei observ niste carente de caracter, consider ca eu ca si parinte am gresit in educatia lor ... si daca imi pica fisa la timp si nu e prea tarziu, mai pot corecta ceva. In nici un caz nu e de blamat copilul. Inalta performanta sportiva presupune o anumita conduita in care intr-adevar vedetismul asa cum e descris in prezentul articol nu-si are locul. Deloc. Desi domnul Onesim afirma despre antrenor ca este un excelent pedagog .. aici am niste indoieli prin prizma rezultatului: a format un jucator vedeta. Antrenorul "bun pedagog" n-a stopat la timp primele porniri de vedetism ale respectivulu jucator. Copilul nu este de blamat. Cel care il formeaza ca si sportiv este responsabil sa nu permita astfel de comportamente. Parintii au si ei rolul lor, dar la capitolul vedetism, chiar daca parintii o dau in bara, antrenorul este primul care trebuie sa stopeze un astfel de comportament. Punctul de vedere al domnului Onesim il consider gresit pentru ca blameaza copilul. In plus, considera ca problema baschetului romanesc este la copii. Nu sunt de acord. Punctul meu de vedere este ca problema baschetului romanesc porneste de la un sistem prost gandit, in care nu exista competitie pentru varsta 18-22 ani (in America la 18 ani incepi sa joci baschet adevarat si te coci ca si jucator in perioada 18-22 ani). In Romania competitia baschetabilistica pentru cei care au incheiat junioratul este penibila. Iar pentru prima liga, in care trebuie sa te lupti cu barbati in toata firea este foarte greu sa faci fata ... sunt foarte rari jucatorii care rezista la asa ceva. Kuti are deja 20 de ani si abia acuma incepe sa arate cate ceva, dar mai are mult pana sa confirme ca e copt. A doua mare problema a baschetului romanesc o consider slaba pregatire a antrenorilor.

    cu 7 ani în urmă (28.01.2017)
    • CS Politehnica Iași un moldovean:

      Partial corect
      Rolul parintilor este determinant doar daca acestia se implica in fenomen si isi sustin copilul. Sunt parinti pe care nu-i intereseaza fenomenul sau, mai grav, nu gandesc ca noi....
      Pesonal, consider ca adolescentii din ziua de azi, la 16 ani, sunt suficient de maturi si inteleg astfel de lucruri, dar acum, multi manifesta un spirit de fronda exacerbat si prost inteles pe care tandemul parinte- antrenor il poate neutraliza extrem de greu mai ales daca este sustinut si de un ANTURAJ necorespunzator.
      Pe d-nul antrenor il cunosc de multi ani, l-am auzit explicand, argumentand si incercand sa-si motiveze elevii. Nu urla, nu-i injura si nu pune o presiune negativa pe copii. L-a pedepsit pe jucator tinandu-l mai mult de jumatate de meci pe banca , sacrificand complet rezultatul.
      Nu am blamat copilul ci comportamentul si nu am afirmat ca problema baschetului romanesc sunt copii ci sistemul, antrenorii si federatia

      cu 7 ani în urmă (29.01.2017)
    Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Carmen Paduraru :

    Partial corect articolul
    Sunt mama juniorului protagonist al acestui articol. Privind din prisma dinamicii meciului, din tribune, d-l Osenim putea sa-si faca aceasta parere despre fiul meu si sa creada ca se considera vedeta la 16 ani. Eu ii reprosez acestui domn lipsa de documentare sau dezinformare in ceea ce-l priveste pe acest junior. Participand la un singur meci, a-ti forma o parere despre un jucator si a-l cataloga drept exemplu negativ pentru baschetul la nivel de juniori mi se pare deplasat. Inconstanta face parte din sport, mai ales la varste atat de fragede. A fost un meci catastrofal facut de fiul. Daca il urmarea la meciul precedent poate si-ar fi pastrat parerea pe care fiul meu i-a lasat-o in urma cu doi ani. A jucat 40 de minute si a marcat 30% din punctele echipei.
    Iesirea necorespunzatoare din timpul meciului pe care d-l Osenim o catalogheaza ca fiind de ofuscare pentru ca este tinut pe banca, eu, ca parinte care-mi cunosc si sustin fiul am vazut-o ca o frustare a neputintei. Daca d-l Osenim ar fi fost atent l-ar fi auzit pe fiul meu spunandu-i antrenorului "Nu pot. V-am spus ca nu pot" si poate ar fi dedus ca acelea erau indicatiile primite de la antrenor.
    Atat noi , cat si antrenorul echipei nu-i permitem acestui copil iesiri necorespunzatoare varstei. Mai mult regula familie noastre in ceea ce priveste activitatea sportiva este ca sportul se face in conditiile impuse de antrenor, mai ales ca fiul meu joaca baschet pentru bucuria practicarii acestui sport de echipa, nicidecum pentru a-si face o cariera din asta, fizicul neajutandu-l in ceea ce-l priveste. Mai mult pedeapsa pentru o iesire necontrolata avuta in timpul unui meci a fost din partea noasta, a parintilor, o neparticipare la un meci tocmai pentru a intelege ca echipa poate juca si fara el (acest lucru poate fi confirmat de catre antrenor).
    Termenii duri folositi in acest articol la adresa fiului meu imi consolideaza ideea ca nu se poate caracteriza un copil din prisma a 30 de minute de joc, nici in privinta jocului, nici a caracterului. Un jucator la varsta junioratului trebuie urmarit constant, etapa de etapa, pentru ca asa cum am mai spus, inconstanta face parte din sport, ca si din viata.
    Tristetea mea ca parinte este ca acest articol l-a afectat emotional pe fiul meu care investeste enorm in aceasta echipa.

    cu 7 ani în urmă (29.01.2017)
    • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Carmen Paduraru:

      Rectificare
      Imi cer scuze ca v-am scris gresit numele, d-le Onesim

      cu 7 ani în urmă (29.01.2017)
    Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Carmen Paduraru :

    In asteptarea unui raspuns
    D-le Onesim, asteptam un raspuns la cateva probleme ridicate, adresate prin intermediul site-ului, printre care si la intrebarea de ce un articol care vrea sa prezinte o problema generala a baschetului la nivel de juniori este scris atat de personal, incalcand dreptul la intimitate a unui minor.
    Aveti dreptate 100% in prezentatea calitatilor exceptinale ale antrenorului. Este un pedagog extraordinar care a stiut sa gestioneze aceasta situatie, purtand discutii cu fiul meu si reusind sa transforme un articol demoralizator intrunul motivational. Daca fiul meu nu-si v-a pierde increderea in el si va intra cu un moral bun in meciurile viitoare, aceste lucruri i se vor datora doar d-lui profesor Anatolie Lupu.
    V-am acuzat de deinformare pentru ca l-ati catalogat pe fiul meu ca << fiind principalul "artizan" al infrangerii>> din meciul cu Steaua. Doar in calitate de parinte care a participat la toate meciurilr de acasa ale echipei si, uneori, cand timpul mi-a permis am insotit echipa in deplasare, imi permit sa lansez afimatia: in meciul cu Steaua fiul meu a jucat exceptional. L-am vazut pe antrenorul Stelei gesticuland spre fiul meu, certandu-si jucatorii ca nu reusesc sa opreasca patrunderile, pentru ca la final sa-l felicite personal pentru cum a jucat.
    Scriu despre acest lucru pentru ca am ramas cu intrebarea ca daca erati prezent in tribune la acel meci, pe "Total baschet", sub semnatura Daniel Onesim ar fi fost publicat un articol de genul "La Iasi existe un jucator de 1,60, indesat..." la care sa adaugati cuvinte frumoase ca cele ce-l descriu pe fiul meu asa cum l-ati cunoscut acum 2 ani. Cred ca de acest fel de articole este nevoie in baschetul la nivel de juniori care ar fi atras spre acest sport si copii al caror target genetic de inaltime nu se invarte in jurul cifrei de 2 m, contribuind la cresterea bazei de selectie.
    Inchei cu speranta (cred desarta) ca astfel de articole nu vor mai lovi aflati la varsta adolescentei in plin proces de formare a caracterului care-l vor defini ca adult.
    D-le Onesim, intrebarea adresata mai sus este una retorica. Nu mai astept niciun raspuns.

    cu 7 ani în urmă (31.01.2017)
    • CS Politehnica Iași un moldovean:

      Raspuns
      Imi pare rau ca nu am putut sa va raspund foarte promt la mesajul d-voastra dar, urmaresc non-stop coment-urile de la articol. In primul rand tin sa apreciez luarea d-voastra de pozitie si mi se pare absolut normal ca un parinte sa se pozitioneze astfel. Ar trebui sa tineti cont si de doza de subiectivism pe care calitatea d-voastra o implica.
      Legat de forma sportiva, sunt de acord ca sunt " zile si zile " dar eu am observat ca fiul d-voastra nu avea nici o intentie de a-si juca echipierii si va rog sa ma credeti ca ma pricep. Este vorba de atitudinea generala din acel meci. Eu nu am urmarit sa-l jignesc, nu i-am contestat calitatile ci atitudine, stilul de abordare si relatia cu coechipierii. La final d-nul antrenor mi-a spus ca in meciul cu Steaua au avut rezultate bune " bagand mingea la interior " ceea ce eu nu am vazut in minutele jucate de fiul d-voastra.
      Legat de dreptulla intimitate, nu inteleg la ce va referiti ?Eu nu am dat nici un nume si cati ieseni stiu cine joaca cu nr.9 la U16 ? 20-30 persoane maxim. Este adevarat ca acum nr.9 va fi analizat cu atentie oriunde va juca . Sunt 2 solutii : sa-si schimbe stilul si atunci oamenii vor spune ca Onesim este nebun sau sa-si schimbe numarul.
      Mi-as dori din toata inima sa pot scrie dupa un meci ca numarul 9 s-a schimbat si ca eu am gresit. Va promit ca asa voi face. Nu va lasati pacalita de evolutiile din fazele de calificare, de obicei adversarii sunt mult mai modesti iar un jucatorii cu calitatile si experienta fiului d-voastra pot face partide extrem de reusite.
      Daca ati fi urmarit site-ul ati fi observat ca sunt unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai tinerilor jucatori romani si, de-a lungul timpului, am scris multe articole dedicate acestora si competitiilor de juniori. Am scris inclusiv despre problema taliei si discriminarea la care sunt supusi, de multe ori, cei mici si mai solizi ( asa cum este si fiul meu )
      Articolul nu este un atac la persoana ci un semnal de alarma si daca 5-6 juniori citindu-l vor reflecta cateva minute si-a atins scopul, chiar daca pe d-voastra si pe fiul d-voastra v-au suparat. Pt asta imi cer scuze !!!
      De ce nu ganditi pozitiv si sa condiderati articolul ca o admonestare parinteasca si nu ca o " lovitura data adolescentei "
      Cu stima, Daniel Onesim

      cu 7 ani în urmă (31.01.2017)
    • CS Politehnica Iași un moldovean:

      Coechipieri
      D-voastra v-ati gandit la coechipierii baiatului d-voastra care timp de 15min cat l-am vazut jucand au alergat ca bezmeticii de la un panou la altul facand faza de aparare si blocaje ? Cum se simt ei cand conducatorul de joc arunca de peste 20 ori pe meci si unii niciodata desi se demarca si isi fac treaba. Dar parintii acestor jucatori cum se simt ? Baschetul este un joc de echipa si privitul prea mult la NBA strica

      cu 7 ani în urmă (31.01.2017)
    • Sepsi SIC Sf. Gheorghe Carmen Paduraru:

      Invitatie
      D-le Onesim, sunt constienta, ca parinte implicat activ in sustinerea echipei, ca abia din faza semifinala incepe greul. De aceea v-am vorbit despre meciul cu Steaua si nu despre alt meci. Sunt constienta, de asemenea, ca exista coechipieri si parinti nemultumiti de stilul de joc al fiului meu sau de durata cat acesta este tinut pe teren, dar aceste aspecte nu tin de mine, ci apartin antrenorului. Si cum spuneti ca-l cunoasteti bine pe d-l Anatolie Lupu, atunci stiti ca nu ar permite unui jucator o atitudine sau un stil de joc nociv altor coechipieri sau echipei.
      Articolul m-a suparat pentru ca nu vreau ca fiul meu sa fie afectat de acesta si sa mai trebuiasca sa se gandeasca ca luand o actiune pe cont propriu ar putea fi catalogat drept individualist.
      In ceea ce va priveste va astept cu drag la meciurile echipei in calitate de sustinator al baschetului la varsta junioratului, indiferent daca fiul meu va confirma sau infirma cele scrise de dumneavoastra.

      cu 7 ani în urmă (31.01.2017)
    Raspunde

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!