Mvp-ul etapei
Borislava Hristova
Borislava Hristova
Minute 28:38
Puncte 22
Pase decisive 5
Recuperari 9
Eficienta 34
Vezi profilul jucatorului
Linkuri rapide
Stiri Liga Natională de Baschet Feminin

Moni Brosovszky: „A fost un final foarte frumos, va rămâne veșnic în sufletul meu”

Andreea Vlase

Andreea Vlase
08.09.2018

Monika Brosovszky a pus punct carierei de jucătoare cu un meci de retragere, disputat vineri la Timișoara. Nume mari ale baschetului feminin românesc au fost prezente pe parchet, la ultimul său meci. Aceasta a avut emoții pe tot parcursul serii, cu mai multe reprize de lacrimi.

Jucătoarea deceniului trecut din baschetul feminin a spus stop după 27 de ani de la debutul în prima ligă.

„Mulțumesc din suflet tuturor celor care au fost alături de mine și-n această seară, și pe parcursul întregii mele cariere, necondiționat. Într-adevăr, i-am simțit foarte aproape pe oameni și în special astăzi. Este un eveniment mare la care n-aș putea spune că orice sportiv „visează”, că nu vrea nimeni s-ajungă, dar dacă tot ajunge la finalul carierei, la așa un meci, da. Orice început are și un final. Acest final a fost și va rămâne veșnic în sufletul meu. Nu-l voi uita! A fost un final foarte frumos. Mulțumesc tuturor care au contribuit ca în seara asta să fie momentul meu.  

Am plâns și voi mai plânge, cu siguranță. Acum m-am mai liniștit puțin. Ca fiecare meci pe care l-am avut, se începe cu emoții, mi-a părut bine că de-a lungul anilor emoțiile mele au fost pozitive. Am plâns, o să plâng în continuare în seara asta, cu siguranță, pentru că voi merge cu fetele. Din nou vom avea momente, repriza a 3-a. Vom depăna amintiri și ne vom distra”, a declarat Moni Brosovszky după ultimul său meci și sesiunea de poze și autografe de la final.

În ceea ce privește amintirile frumoase,

„Ar fi multe. Tot timpul am spus, și-n viață contează prima impresie și ultima. Într-adevăr, primul titlu de campion cu senioarele, cu Aradul, în 1994 la Cluj, când am întrerupt seria Clujului. Și ultimul titlu de campion pe care l-am luat, în 2013, unde nouă, Aradului, nu ne dădea nimeni șansă. Am plecat cu șansa a doua și am întors meciul decisiv de la 0 la 18 pentru Târgoviște și am câștigat noi. Deci, primul și ultimul titlu îmi vor rămâne în suflet, ambele cu Aradul. Și toate titlurile, normal, sunt egale, și toate meciurile. Au fost și momente când am plâns mult, au fost momente triste ca și-n viață, nu poate să fie numai roz. Întotdeauna parcă e mai plăcut, după furtună mereu răsare soarele.

Este frumos să te aplaude lumea și să-ți cânte imnul. Am simțit-o de-a lungul anilor, dar astăzi a fost un moment special și trist în același timp, pentru că poate a fost pentru ultima dată când m-a aplaudat lumea așa, pe parchet, jucând”.

Deși nu și-a făcut planuri de viitor, pentru peste 5 ani, „minunea blondă” promite că va continua alături de sportul care a consacrat-o.

„Nu știu, nu m-am gândit așa departe, dar atât spun. De aia am și ajuns până aici, că am făcut-o din pasiune și baschetul pentru mine este iubirea vieții, să zic, în ghilimele că până la urmă iubirea vieții e Alex, și mama, și părinții, dar nu mă voi ține departe de baschet. Aia cu siguranță pot spune, pentru că iubesc prea mult sportul ăsta. Că voi lucra cu copiii, că voi fi la loturile naționale la U18, la U20, nu mă voi ține departe de baschet”.

Pe teren, pe lângă fostele sale coechipiere, au fost prezenți Alex și Toni, fiul și nepoata lui Moni Brosovszky. Cei doi au jucat la All-time team, unde trebuia să evolueze și sărbătorita serii, în partea a doua a partidei. Aceasta a fost luată de emoții și a uitat că trebuie să schimbe tabăra, să predea simbolic ștafeta. A oferit, în schimb, câteva assist-uri și celor din echipa mov, inclusiv celor mai tineri de pe parchet.

„Memorabil, nici n-am cuvinte, n-am crezut. Când a început nepoata mea baschetul, toată lumea zicea: Moni să mai joci, să mai duci câțiva ani că poate cine știe, prinzi să joci cu ea în teren. N-am prins-o și n-o s-o prind pentru că finalul meu este aici. Spun stop baschetului, îmi pun ghetele în cui, dar tot am reușit să joc cu ea în teren. Și cu fiul meu, coșgheterul...

Știți ce n-a ieșit? Eu trebuia să joc o repriză la Timișoara și o repriză cu fetele celelalte. Extraordinar, am uitat, aoleu. Voi juca acum dincolo, cu celelalte fete. Wai, așa trebuia... Nu-i nimic, oricum a ieșit frumos și oricum ne-am pasat unele la altele. Oricum sunt în sufletul meu și am impresia că am jucat și la ele. Dar acum mi-am dat seama că nu. Îmi cer scuze de la cealaltă echipă, dar chiar nu, eu, cu sentimentele mele amestecate, am uitat. Se mai întâmplă”.

La final, pe lâng mulțumirile pentru toți cei prezenți, Moni a dorit să mulțumească în special colegelor care au avut numai cuvinte frumoase despre ea, la interviurile date de pe bancă, în timpul meciului.

„Vreau să mulțumesc tuturor, și suporterilor, și toți, dar mai ales colegelor pentru că într-adevăr am auzit niște aprecieri și cuvinte frumoase, care-mi vor rămâne în suflet. Știu c-au fost spuse din suflet și le doresc multă sănătate, multă baftă și le iubesc”.

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!