NBA: Naismith Basketball Hall of Fame s-a îmbogățit printr-o clasă de excepție


Steve Nash, Jason Kidd, Grant Hill și Ray Allen sunt câteva din numele cele mai importante care au fost onorate

nba hall of fame 2018

În acest weekend, Springfield, Massachusetts, a fost din nou gazda unuia dintre cele mai importante evenimente din baschetul mondial și anume, Naismith Basketball Hall of Fame. În fiecare an, forul condus de Jerry Colangelo alege o serie de candidați, fie jucători, antrenori sau persoane care au contribuit prin diverse moduri la dezvoltarea baschetului, iar aceștia sunt introduși în Hall of Fame și implicit, în istoria sportului.

De-a lungul timpului, Naismith Basketball Hall of Fame a onorat 378 de persoane, printre care se numără: John Wooden, Jerry West, Wilt Chamberlain, Larry Bird, Magic Johnson, Drazen Petrovic, Michael Jordan, Julius Erving, Isiah Thomas, Patrick Ewing, Allen Iverson, Shaquille O'Neal, etc. Promoția 2018 a fost compusă din 13 personalități din lumea baschetului: Ray Allen (jucător), Maurice Cheeks (jucător), Charles Driesell (antrenor), Grant Hill (jucător), Jason Kidd (jucător), Steve Nash (jucător), Tina Thompson (jucătoare), Dino Radja (jucător), Charlie Scott (jucător), Ora Mae Washington (jucătoare), Rod Thorn (contributor), Rick Welts (contributor), Katie Smith (jucătoare).

Fără îndoială, cei mai cunoscuți generației noastre sunt Ray Allen, Grant Hill, Jason Kidd și Steve Nash, astfel că vom realiza o scurtă descriere a carierei fiecăruia dintre cei patru foști baschetbaliști. 

1. Ray Allen

Dublul campion NBA a fost draftat în 1996 de către Milwaukee Bucks, cu selecția a 5-a, după ce impresionase foarte tare la nivel de colegiu. În cei aproape 7 ani petrecuți în Wisconsin, Ray Allen a reușit să se afirme ca un jucător foarte bun și în 2000 a participat pentru prima oară la All Star Game. Au urmat 4 ani în care sportivul născut în Merced a jucat pentru Seattle Supersonics, iar sub comanda lui Nate McMillan, acesta a reușit să își crească statisticile considerabil.

Chiar dacă a participat de câteva ori în playoff cu formația din Seattle, performanțele cele mai mari ale lui Ray Allen au venit după plecarea sa din Washington. În sezonul 2007-2008, fundașul american a fost trimis la Boston Celtics acolo unde a făcut echipă cu Paul Pierce, Kevin Garnett și Rajon Rondo. Antrenată de Doc Rivers, Celtics a ajuns în finala NBA, pe care a și câștigat-o în fața lui Los Angeles Lakers, condusă de Phil Jackson. Astfel, Ray Allen a obținut primul titlu de campion, pentru al doilea trebuind să mai aștepte încă 5 ani.

După 4 sezoane dificile la Boston Celtics, presărate cu diverse momente tensionate, Ray Allen a decis să plece la Miami Heat, una dintre principalele rivale ale fostei sale echipe. Acolo, alături de LeBron James, Dwayne Wade și Chris Bosh, a jucat două finale consecutive împotriva lui San Antonio Spurs. Prima a fost câștigată de organizația din Florida, iar un mare aport îl are și Allen, care a înscris un coș de 3 crucial în meciul 6 al finalei, prin care Heat a egalat-o pe Spurs.

După înfrângerea din 2014, împotriva formației texane, baschetbalistul în vârstă de 39 de ani la acea dată a încercat să rămână în baschet, însă în cele din urmă s-a retras lăsând în urmă o carieră de excepție. Mediile sale pe cele 18 sezoane sunt: 18.9 puncte, 4.1 recuperări și 3.4 pase decisive. De asemenea, Ray Allen are o medalie de aur la Jocurile Olimpice, în 2000, și una la Campionatul American, în 2003.

Cunoscut drept unul din cei mai buni shooteri din istorie, Ray Allen se află în acest moment pe prima poziție în clasamentul aruncărilor de 3 puncte (2973), după ce l-a depășit pe idolul său, Reggie Miller. Cu toate acestea, în semn de respect față de fostul jucător al lui Indiana Pacers, Allen l-a ales pe acesta să fie cel care îl introduce simbolic în Naismith Basketball Hall of Fame. 

2. Grant Hill

După o carieră excelentă la nivel de colegiu, sub comanda lui Mike Krzyzewski, Grant Hill a fost ales cu selecția a treia de către Detroit Pistons. Sportivul născut în 1972 a avut un prim sezon foarte bun cu medii de 19.9 puncte, 6.4 recuperări, 5 pase decisive și 1.8 intercepții, prin urmare a fost numit co-debutantul anului alături de Jason Kidd. A mai evoluat încă 5 ani pentru Detroit Pistons, timp în care s-a remarcat drept unul dintre cei mai buni jucători din NBA.

Cu toate acestea, sensibilitatea lui Hill la accidentări i-a convins pe liderii organizației din Michigan să renunțe la jucător, după ce acesta suferise o accidentare gravă la gleznă. Astfel, în 2000, Hill a ajuns cu mari speranțe la Orlando Magic, acolo unde trebuia să facă echipă cu Tracy McGrady. Din păcate, baschetbalistul american a jucat doar 47 de partide în primele 3 sezoane, ratând perioada de vârf din cariera sa ca sportiv. În 2004-2005, Grant Hill a reușit să își revină jucând 67 de meciuri, prin urmare a fost selectat și în All Star Game. După încă 2 ani dificili, extrema de 2.03 a semnat cu Phoenix Suns, unde a evoluat alături de Steve Nash și Amar'e Stoudemire. Alături de formația din Arizona, Grant Hill a ajuns până în finala conferinței de Vest, însă nu a reușit niciodată să participe într-o finală NBA.

În 2012, Grant Hill a semnat cu LA Clippers, unde a jucat din nou doar 29 de partide, aspect care a fost foarte important în decizia jucătorului de a se retrage la finalul sezonului. Indiferent de câte accidentări a avut și cât de mult i-au încetinit acestea cariera, fostul sportiv născut în Dallas rămâne unul dintre cei mai buni baschetbaliști de la finalul anilor 2000. Cu medii de 16.7 puncte, 6 recuperări și 4.1 pase decisive, Grant Hill este unul din jucătorii de top ai acestei ligi. De asemenea, caracterul său carismatic l-a făcut un jucător extrem de apreciat în ligă, câștigând titlul de NBA Sportmanship Award de 3 ori. Grant Hill a fost introdus în Naismith Basketball Hall of Fame de către Coach K, Isiah Thomas, Patrick Ewing și Alonzo Mourning.

3. Jason Kidd

Cu o viziune și inteligență în joc deosebită, Jason Kidd a fost unul din cei mai buni pasatori din istoria ligii nord-americane de baschet. Draftat al doilea, în 1994, de către Dallas Mavericks, fundașul american a reușit un prim an excelent în care a avut medii de 11.7 puncte, 7.7 pase decisive, 5.4 recuperări și 1.9 intercepții. Prin urmare, așa cum am menționat anterior, Jason Kidd a fost numit co-debutantul anului împreună cu Grant Hill. În următorul sezon, baschetbalistul de 1.93 a avut o creștere impresionantă, drept urmare a fost selectat pentru prima oară în All Star Game.

Cu toate acestea, în anul următor, conducerea echipei din Texas a decis să renunțe la Kidd, pe care l-au trimis la Phoenix Suns. Au urmat 5 sezoane foarte bune, în care starul născut în San Francisco a reușit să își dezvolte viziunea din ce în ce mai tare, culminând cu stagiunea 1998-1999, când Kidd a strâns 10.8 pase decisive/meci. De asemenea, alături de Phoenix Suns, actualul hall of famer a participat în fiecare an în playoff.

În 2001, Jason Kidd a fost transferat la New Jersey Nets, formație la care a petrecut 7 sezoane, timp în care a participat de 4 ori la All Star Game. În plus, în 2007, Kidd a fost declarat atletul anului în Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, Kidd a fost trimis în cursul sezonului 2007-2008 la Dallas Mavericks, alături de care a câștigat un campionat în 2011, împotriva lui Miami Heat. În 2012, veteranul NBA a plecat la New York Knicks, unde a mai stat un an înainte de a se retrage.

La finalul carierei, printre realizările lui Jason Kidd se numără: un titlu de campion (2011), 10 participări la All Star Game, 5 participări în prima echipă a sezonului, 4 participări în prima echipă defensivă a sezonului, 5 titluri de lider la pase decisive, două medalii de aur la Jocurile Olimpice (Sydney, 2000 și Beijing, 2008).  De asemenea, Kidd este al doilea în lista all-time atât la pase decisive (12.091), cât și la intercepții (2684). Fostul baschetbalist a fost introdus în Naismith Basketball Hall of Fame de un alt fundaș celebru și anume, Gary Payton.

4. Steve Nash

Draftat într-una dintre cele mai bune clase din istorie, cea din 1996, Steve Nash a fost ales al 15-lea de către Phoenix Suns. În mod opus față de jucătorii prezentați anterior, sportivul născut în Africa de Sud nu a avut evoluții excelente în primele sezoane, motivul fiind în mare parte dat de minutele puține petrecute pe parchet. Drept urmare, în 1998, Steve Nash a fost transferat la Dallas Mavericks în schimbul lui Martin Muursepp, Bubba Wells, drepturile pentru Pat Garrity și pentru o selecție în prima rundă, care a devenit Shawn Marion.

În cele 6 sezoane petrecute în Texas, Steve Nash a reușit să se afirme ca jucător și alături de Dirk Nowitzki a devenit unul dintre cei mai buni din NBA. De asemenea, a participat și de 4 ori în playoff împreună cu Dallas Mavericks, ajungând o singură dată până în finala conferinței de Vest. În 2004, după ce a devenit liber de contract, Steve Nash a decis să se întoarcă la Phoenix Suns, echipa care l-a draftat, unde a rămas până în 2012. În această perioadă, jucătorul cu naționalitate canadiană a câștigat două titluri de MVP și și-a condus echipa în playoff, având numeroase dueluri foarte disputate cu LA Lakers. Cu toate acestea, Steve Nash nu a reușit să câștige titlul niciodată, ajungând doar în finala conferinței de câteva ori.

În 2012, fundașul de 1.91 a luat surprinzătoarea decizie de a pleca la Los Angeles Lakers în speranța că va reuși să obțină un titlu alături de Kobe Bryant, Pau Gasol și Dwight Howard. Însă, accidentările și lipsa de chimie între jucători au făcut ca acest lucru să devină irealizabil. Prin urmare, după două sezoane în California, în care a suferit mai multe accidentări, Steve Nash a decis că e momentul să se retragă, punând capăt unei cariere deosebite. În cele 19 sezoane, Nash a obținut următoarele premii: două titluri de MVP (2005, 2006), 8 participări la All Star Game, 5 titluri de lider la pase decisive și 3 participări în prima echipă a sezonului. De asemenea, Steve Nash este al treilea în lista jucătorilor cu cele mai multe pase decisive, având la finalul carierei nu mai puțin de 10.335 de assisturi. Superstarul canadian a fost introdus în Naismith Basketball Hall of Fame de Don Nelson, fostul său antrenor de la Dallas Mavericks.

Nu în ultimul rând, merită menționată și apariția lui Dino Radja, fosta legendă a Croației, în această promoție extraordinară. Sportivul născut la Split a evoluat 3 ani și jumătate în NBA, pentru Boston Celtics, având medii de 16.7 puncte și 8.4 recuperări. De asemenea, Radja a mai trecut prin cariera lui pe la Panathinaikos și Olympiacos. La nivel de națională, sportivul croat are numeroase medalii: Jocurile Olimpice - două medalii de argint (1988, Seoul – Iugoslavia; 1992, Barcelona – Croația), Campionatul Mondial - o medalie de aur (1990, Argentina – Iugoslavia), o medalie de bronz (1994, Canada – Croația), Campionatul European – două medalii de aur (1989, Iugoslavia – Iugoslavia, 1991; Italia – Iugoslavia), trei medalii de bronz (1987, Grecia – Iugoslavia; 1993, Germania – Croația; 1995, Grecia – Croația). Să nu uităm că Dino Radja a însoțit naționala Croației la Eurobasket 2017 la grupa organizată la Cluj, cât și în iulie la meciul disputat în preliminariile Campionatului Mondial din 2019. Prin urmare, Dino Radja ar putea fi primul hall of famer care s-a aflat la un eveniment sportiv organizat în România. Fostul mare baschetbalist a fost introdus în Naismith Basketball Hall of Fame de legendarul Larry Bird și în discursul său nu a uitat să vorbească despre Drazen Petrovic, Toni Kukoc, Vlade Divac și alți sportivi europeni din aceeași generație de excepție.

Ceremonia a fost una foarte frumoasă, fiind presărată cu numeroase momente amuzante venite din partea foștilor sportivi. De exemplu, Jason Kidd i-a transmis un mesaj fostului său coleg de la Dallas Mavericks, Dirk Nowitzki, prezent și el în sală, în care îi spunea să nu se mai laude cu titlul din 2011, pentru că el a cărat echipa în spate, nu jucătorul european. De asemenea, Steve Nash a povestit și el o întâmplare din primii săi ani de carieră în care Don Nelson îi spunea pe un ton mai ridicat că are talent. În acel moment, Nowitzki, mirat, a întrebat de față cu toată lumea: „Talent?”. În același timp, Grant Hill, care a intrat în televiziune după încheierea carierei, a mărturisit că atât Ray Allen, cât și Jason Kidd l-au sunat în urmă câteva zile, rugându-l să nu vorbească prea mult la ceremonie. Fostul sportiv a reușit să se rezume la 15 minute, mai puțin decât Ray Allen sau Steve Nash, timp în care a recunoscut că i-ar fi plăcut să fie antrenat de Doc Rivers, dacă nu ar fi fost accidentat mereu.

În același timp, ceremonia a avut și momente serioase, emoționante, fiecare mulțumind familiei și apropiaților.

De asemenea, Grant Hill a avut și un mesaj pentru înaintașii săi, care fac deja parte din Hall of Fame:

„Aș vrea să vorbesc despre cât de extraordinară a fost și încă este aventura mea ca baschetbalist. Da, uneori a fost presărată cu momente dificile și cu experiențe de pe urma cărora am fost forțat să mă maturizez în moduri în care nu îmi imaginam. Vedeți voi, jocul de baschet vă învață despre viață, angajamente, perseverență, comuniune cu ceilalți, succes, eșec. Te va provoca, te va încuraja și dacă ești norocos te va și premia. De aceea, în timpul procesului meu de dezvoltare am încercat mereu să respect moștenirea lăsată de bărbații și femeile care au mers pe această cale înaintea mea. Mulți dintre ei se află în Hall of Fame și în această sală. Vreau să vă mulțumesc pentru contribuțiile voastre aduse jocului, pentru sacrificiile și pentru că ne-ați îngăduit nouă, clasei din 2018, să stăm pe umerii voștri, în timp ce ne urmărim visurile din călătoriile noastre personale. Și acum noi suntem așa de norocoși să ne alăturăm vouă în Hall of Fame.”

Un alt discurs impresionant a fost oferit de Steve Nash copiilor săi și nu numai:

„Familia mea este o prioritate pentru mine și aș face orice pentru ei, de aceea nu mă vedeți așa de des. Vreau să transmit un mesaj pentru toți copiii: Găsiți ceva ce vă place și faceți acel lucru în fiecare zi. Lăsați-vă să fiți cuceriți pe deplin pentru că echilibrul va veni mai târziu. Folosiți-vă imaginația, puneți pixul pe foaie și declarați-vă intențiile. Stabiliți-vă obiective mici și după ce le îndepliniți stabiliți noi obiective. Câștigați încredere, munciți mai mult decât ceilalți, aveți credință și aveți răbdare. Nu este nevoie să fiți „cei aleși”, ci secretul este să reușiți să faceți ca sufletul și spiritul vostru să se bucure de momentele în care nu merge totul exact cum vă doriți, când nu simțiți că vă dezvoltați și când vă puneți întrebări legate de motivul pentru care faceți acel lucru. Dacă aveți răbdare experiențele banale vor deveni piste de lansare. În încheiere, niciodată să nu încetați să munciți din greu pentru obiectivele voastre, dar adevărul este că în momentul în care vă veți atinge scopurile propuse, ceea ce vă va lipsi va fi: munca, dorința și greutățile întâmpinate pe parcurs. Niciodată nu vă veți simți mai reali, mai în viață decât în momentul în care oferiți unei pasiuni tot ceea ce aveți.”

Astfel s-a încheiat o nouă ceremonie organizată de Naismith Basketball Hall of Fame, în care am văzut din nou cât de importantă este tradiția, respectul și munca, care toate formează excelența.

*foto: Sports Illustrated



David Istrate / 10 September 2018 / 7:51


Galerie foto


Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Este necesar să vă autentificaţi pentru a putea introduce comentarii.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. TOTALBASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului. După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!

Din aceeaşi categorie...
NBA: Derrick Rose marchează coșul victoriei în duelul cu Phoenix Suns
Baschetbalistul american continuă forma bună și înscrie 29 de puncte în repriza secundă (VIDEO) 
Paul George a înscris un four-point play spectaculos cu care a adus victoria celor de la Thunder (Video)
Cei de la OKC au avut și 16 puncte avans, dar erau să piardă printre degete victoria cu Philadelphia 76ers 
NBA: DeMarcus Cousins a revenit pe teren după o accidentare ce l-a ținut pe tușă aproape un an
Baschetbalistul american a avut o prestație foarte eficientă în debutul pentru Golden State Warriors (VIDEO) 
Luka Doncic, pe locul 3 la voturile pentru All Star Game după LeBron și Antetokounmpo
Derrick Rose si Dwyane Wade sunt în continuare în preferințele fanilor 
Editorial NBA vs Euroligă: James Harden a înscris în ultimul meci mai multe puncte decât a reușit Khimki Moscova
O statistică ce poate fi folosită ca un argument de ambele tabere și toată lumea ar avea dreptate 
Ghiță Mureșan i-a vizitat pe fotbaliștii de la West Ham United (Video)
Fostul baschetbalist român se află la Londra, pentru meciul dintre Wizards și Knicks 
Jusuf Nurkic, primul triple-double din carieră în victoria cu Cleveland (Video)
Portland Trail Blazers a avut nevoie de prestația bosniacului, dar și de un meci bun al lui Damian Lillard 
Scott Brooks a preferat să nu îi răspundă lui Svetislav Pesic: "Nu îl cunosc" (Video)
Antrenorul lui Washington Wizards e în Europa, pentru meciul din Londra contra celor de la Knicks 
Enes Kanter, acuzat de terorism de guvernul de la Ankara
Reacția amuzantă a pivotului lui Knicks, un critic al regimului Erdogan 
NBA: Golden State Warriors se impune la 31 de puncte în fața lui Denver Nuggets și preia șefia clasamentului în Vest
Formația californiană a marcat 51 de puncte în primul sfert, un record al ligii nord-americane (VIDEO) 
0 
Recunosc ca in afara de niste rezumate din cand in cand sau clipuri de pe YT eu nu urmaresc NBA. (De fapt am ajuns la o varsta in care niciun sport nu ma determina sa imi pierd noptile). Insa (poate si aici is deposit si ma corecteaza un profesionist) credeam ca exista niste repere in ceea ce priveste aprecierea reusitelor.
Adica pentru un profesionist pentru "in regula" e nevoie de procentaje de genul 75% la libere, 50% de la semidistanta, 33% de la distanta. Si de aici in sus vorbim despre bine, foarte bine, exceptional. Daca ma iau dupa aceste repere, 5/19 inseamna 26,3% iar 16/34 din actiune cam 47%. Din acest punct de vedere, nu mi se pare nimic wow.

Altfel, tot pe acest site am citit despre un meci incheiat cu vreo 84% procentaj reusite la aruncarile de 3. Asta da, ceva exceptional.

 
click pt. Articol 18 January 2019 14:41
TitiAcs Pai s-o facem simplu
0 
- daca la Oli-Pana as bea o bere si la OKC -Lakers as servi un Taco ( in loc de hotdog ), n-ar fi placut sa maninc un Taco la Oli-Pana si sa beau o bere la OKC-Lakers ? Cred ca acum e clar ... :)  
click pt. Articol 18 January 2019 14:15
gyke Hmm
0 
Întrebarea este: la care din cele 2 meciuri ai mânca un hotdog și ai bea o bere? 😁 
click pt. Articol 18 January 2019 14:06
TitiAcs Inainte de 1989
0 
circula un banc : Marea dilema a lui Bula :- Daca e asa de bine in Romania si asa de rau in vest, cum mama-naibii e asa de rau aici si asa de bine in vest ?!
Cam asa e si cu valoarea/atractivitatea/spectaculozitatea intre NBA si Euroliga. Fiecare dupa gust, dar daca compari compari meci din competitie cu meci din competitie si nu meci de pregatire din NBA cu un Olimipacos- Pana sau Real-Barca sau Kimki- TSKA in Campionat sau in Euroliga! Personal ma uit cu aceiasi placere la ambele competitii ! Mi-ar place sa fiu in sala atit la Oli-Pana cit si la OKC- Lakers !  
click pt. Articol 18 January 2019 13:39
studentU pai consumerism
0 
oameni merg sa consume baschet/circ si paine: bere, hot-dog, etc. :)) Sportul american se bazeaza mult pe asta. Sincer, nu m-ar deranja sa pot manca un hot-dog si sa beau o bere cand merg la meci. De ce nu?
Iar la CJ atmosfera e asa de cand ne-am mutat in Polivalenta. In Demian era mult mai frumos, era mai usor de urnit sala. Dar stai linistit, cand echipa e la anaghie, cand e un meci la limita, sala intotdeauna pune umarul. Cu sau fara ultrasi prezenti. Si cu Oradea, si cu Steaua in sezoanele trecute, etc. Deci nu numai voi aveti atmosfera la meciuri. Si crede-ma, daca v-ati muta intr-o sala de 10k de locuri, cred ca cei 1-2 mii de suporteri care canta la fiecare meci nu s-ar mai auzi la fel de impresionant...  
click pt. Articol 18 January 2019 10:14
gyke @studentU
0 
Poate in playoffs, că in sezonul regulat e foarte lejeră, dacă tot comparăm cu Euroliga. Și m-am nimerit și eu la un meci, iar 12000 de oameni aplaudau dificil, din cauza tăvilor cu mâncare și băutură. Plus ca stăteam la capăt de rând, iar doar în timpul jocului efectiv am făcut peste o sută de ridicări din scaun, că oamenii erau tare flămânzi...  
click pt. Articol 18 January 2019 10:09
0 
nu inteleg gluma....in nba chiar e atmosfera, chiar daca nu sunt ultrasi :))  
click pt. Articol 18 January 2019 09:57
0 
Unde mai pui că și atmosfera din NBA e cam ca cea de la Cluj când nu joacă cu Sibiu... 😁 
click pt. Articol 18 January 2019 09:42
studentU o comparatie fortata
0 
asta cu Euroliga vs NBA. E specatacol in ambele competitii, depinde ce apreciezi, stuggle-ul sau show-ul ofensiv. Daca vorbim de valoare atletica si talent, clar NBA-ul este peste tot si toate cu niste jucatori fantastici. Daca vorbim de comentariu de meci si intregul vocabular de termeni si expresii, iarasi NBAul iese in fata. Adica e si super funny si super interesant sa asculti ce comenteaza oamenii aia. Nu in ultimul rand, ca reteta financiara NBA-ul iarasi bate Euroliga.

Am mai zis pe aici ca am fost si eu la vreo 3 meciuri de pre-seazon, doua a lui Bulls si unul a lui Heat. Tataaaa, ce plictiseala :) Deci in pre-season joaca o miutza ordinara, abia isi misca fundul pe teren. Bine, cumva de inteles avand in vedere numarul enorm de jocuri pe care il au in fiecare sezon.

Una peste alta, daca ar fi la aceeasi ora un meci de NBA si de Euroliga (de acelasi calibru, adica ori derby, ori intre doua "anonime"), in cele mai multe cazuri m-as uita la Euroliga, rezonez mai mult cu tipul asta de joc.

*toate regulile au favorizat, nu a favorizat 
click pt. Articol 18 January 2019 09:12
gyke Mda
0 
Hai că vin și eu cu o chestie ruptă din statistică, apropo de sistemul lui Rockets... În ultimele două meciuri Harden are peste 110 puncte, dar nici unul din acele puncte nu a venit în urma unei pase... Iar dacă tot vorbim de Harden, în meciul cu Nets a avut 23 de libere, iar toată echipa adversă 22. 
click pt. Articol 18 January 2019 08:34