Al doilea din stânga, în rândul de sus, este Igor Ranisavljev, omul responsabil cu pregătirea fizică fără cusur a bihorenilor 

CSM Oradea a izbutit o repriză secundă excelentă din punct de vedere tactic la Pitești. Acest lucru i-a asigurat victoria lui Cristian Achim, un tehnician care a reușit încă o dată să citească jocul adversarului și să-l ajusteze pe cel al echipei sale pentru a asigura victoria formației bihorene.

Rezultatul final al partidei a fost de 80-65, însă diferența de scor, de această dată, a fost mult prea mare în comparație cu ceea ce au jucat cele două echipe.

Am mai spus-o. BCM U Pitești este o echipă care își propune să joace baschet. Lucru pe care l-a făcut, la modul cel mai plăcut și atrăgător din punct de vedere pur baschetbalistic, pe parcursul primelor 20 minute de joc efectiv ale meciului cu CSM Oradea.

Argeșenii au fost net superiori la absolut toate capitolele în secvențele de deschidere ale partidei. Lucrurile s-au schimbat dramatic în partea a doua.

Desigur una dintre probleme a fost absența lui Marko Djurkovic. Un baschetbalist care se apără extrem de corect atât individual, cât și împotriva blocajelor. De asemenea, are prezență la interior și este capabil să aducă puncte din spațiul de trei secunde. Chiar dacă nu a strălucit până în prezent la acest capitol. El ar fi avut capacitatea de a limita discrepanța de puncte marcate la interior. Acolo unde Oradea a avut 44-22.

De asemenea, prin Djurkovic, Piteștiul ar fi avut șase străini, adică tot atâția jucători capabili să joace minute importante fără a se ține cont de lipsa de experiență ori de inferioritate în anumite aspecte. Cu jucătorul ex-iugoslav disponibil, Piteștiul ar fi avut mai mult decât 5 puncte marcate de rezerve. Indiferent că el ar fi fost titular (așa cum s-a întâmplat deja în acest sezon) sau ar fi început pe bancă. Ca fapt divers, rotația de nouă jucători a lui CSM Oradea a produs 21 puncte pentru oamenii care au început partida pe bancă.

Pe de altă parte consider că acest meci a fost decis de un alt aspect. Fără să uit de cele mai sus enumerate. CSM Oradea l-a sufocat pe Ken Tutt. Acest lucru i-a adus victoria la Pitești.

Americanul e un jucător care îți aduce mingea și care poate să joace foarte bine pe poziția de conducător de joc. Lucru pe care îl va face tot sezonul. Însă are nevoie de puțin răgaz. Are nevoie de cineva capabil să care mingea în câteva faze. Iar acest lucru, în actuala formulă a lui BCM U Pitești, se întâmplă extrem de puțin. Singurul jucător care poate să conducă mingea, în afara lui Tutt, este croatul Pankracije Barac. Însă el este un jucător de poziția 2. În niciun caz nu este conducător de joc, așa că nu este indicat ca un astfel de jucător ca conducă mingea împotriva pressing-ului pe tot terenul. Din lipsă de alte variante, Piteștiul nu va avea pe nimeni capabil să conducă mingea în condiții de presiune.

Referitor la Barac, trebuie notat că acesta a avut problemele sale în partida cu Oradea. Nu a reușit să intre în ritm și a fost apărat extrem de bine de către orădeni. El a terminat cu 2/10 la aruncările din acțiune, ceea ce înseamnă că a fost limitată o parte semnificativă din forța ofensivă a unei echipe piteștene cu principii sănătoase și corecte pe faza ofensivă.

Este un lucru pe care antrenorul Cristian Achim l-a observat, sunt convins, în scouting. De asemenea, a primit confirmarea pe parcursul unei prime reprize în care Piteștiul a fost peste Oradea. Tehnicianul bihorenilor nu a rămas fără reacție. A început repriza a doua în pressing și așa a ținut-o în toate repriza a doua. CSM-ul l-a sufocat pe Tutt, jucător care nu a primit ajutor de la colegii săi pentru că nu avea de la cine să-l primească.

În sfertul al 3-lea, BCM U Pitești a pierdut de nouă ori posesia mingii, iar în cel decisiv de alte patru ori. Din cele 13 mingi pierdute de argeșeni în partea a doua, cinci sunt ale lui Tutt.

Desigur, aici trebuie notat și faptul că în sfertul al 3-lea Piteștiul a jucat aproximativ șase minute cu Neguț. Un jucător care înțelege mult mai bine baschetul decât majoritatea românilor de vârsta lui. Din păcate pentru el ca jucător, respectiv pentru Pitești ca echipă, pe Alex nu îl ajută fizicul.

Iar Oradea stă extrem de bine din punct de vedere al pregătirii fizice. CSM-ul nu arată ca o echipă de atleți. Singurul care poate fi comparat cu un jucător atletic este Daniel Dillon. Ceilalți nu au acest lucru drept principală calitate, dar sunt pregătiți din punct de vedere fizic și sunt net superiori lui Neguț. Astfel, la acel aspect al sufocării adversarului, Oradea a profitat pe deplin atât de absența unui jucător capabil să-l ajute cu adevărat la poziția 1 pe Tutt, cât și de problemele fizice ale lui Neguț.

Dacă vă întrebați de ce Hristu Șapera nu l-a ținut în teren pe Lamonte Ulmer răspunsul e simplu: acesta a comis trei greșeli personale în primele patru minute de joc ale sfertului al 3-lea. În acest ritm ar fi terminat meciul cu mult înaintea încheierii propriu-zise a timpului efectiv de joc. Astfel, a fost retras pe bancă pentru a fi protejat, dar și pentru a se liniști. În plus, niciun jucător nu poate să fie eficient dacă joacă tot meciul. 

Așadar, Piteștiul a pierdut acest meci din motive clare și vizibile:

- are o rotație scurtă, mai mult scurtată de absența lui Djurkovic.
- nu are jucător capabil să aducă mingea în afara lui Tutt. Barac poate să facă acest lucru pentru câteva minute în condiții normale de joc, însă are dificultăți împotriva pressingului pe tot terenul.

BCM U Pitești a fost foarte bună la recuperare și a avut momente când a dominat jocul din acest punct de vedere. Totuși, numărul mare de recuperări ofensive nu a adus prea multe puncte pe șansa a doua și cu atât mai problematic este faptul că nu a adus prea multe puncte din spațiul de trei secunde. În plus, lupta la recuperare s-a echilibrat la final, dovadă în plus că orădenii pot rezista pe termen lung grație pregătirii fizice.

În ceea ce o privește pe CSM Oradea trebuie notat încă o dată impactul pe care îl are Titus Nicoară în această echipă. Desigur, el s-a dezlănțuit în sfertul decisiv, însă la fel de importantă a fost absența lui Nicoară din teren în prima repriză, când a fost retras pe bancă din cauza celor două greșeli personale. E drept că Zarko Comagic a punctat și a jucat bine, însă impactul numărului 14 în echipa orădeană este colosal. Cel puțin în acest debut de sezon. Cu Titus pe parchet, CSM-ul a avut un plus de 24 puncte pe tabela de marcaj.

Cristian Achim a jucat repriza a doua exact așa cum trebuie pentru a câștiga meciul. Astfel, de la un 35-45 în primele 20 minute, grația unui 45-20 în ultimele 20, s-a ajuns la o victorie la 15 puncte diferență pentru formația din județul Bihor.

Ca să poți juca pressing ai nevoie de multe elemente, însă principalul, fără de care nu poți face nimic, este pregătirea fizică. Aspect de care, la CSM Oradea, se îngrijește sârbul Igor Ranisavljev. Acesta, deși foarte tânăr, se pregătește pentru lucrarea de doctorat. El a făcut minuni în sezonul precedent, atunci când CSM-ul a anulat un handicap fizic important în seria de playoff cu U Mobitelco Cluj după ce în perioada premergătoare acelei serii, jucătorii au intrat pe mâna preparatorului fizic. Tot acesta a pregătit și actuala echipă în această vară în cantonament la Debrecen, respectiv în presezon.

De notat că nu se întâmplă pentru prima dată când această apărare reprezintă cartea câștigătoare pentru orădeni. Achim a folosit-o chiar și la ultimul meci, cu Gaz Metan Mediaș, pe final, atunci când adversarul avea un avantaj de șase puncte. Rezultatul a fost oarecum același: Bogavac a pasat mingea în tribune, iar Shiloh, sleit de puteri, nu a mai gândit lucid și în loc să lase o minge să iasă în afara terenului atinsă ultima dată de apărarea orădeană a intervenit și nu a avut prospețimea necesară pentru a o controla. Au fost două posesii pierdute de medieșeni în statistică, dar în realitate ele au fost câștigate de pregătirea fizică excelentă, respectiv de inspirația băncii tehnice de a cere echipei să se apere astfel.