Jucătorul celor de la U-Banca Transilvania, Vlad Moldoveanu, este nevoit să stea departe de acțiunea din teren în această perioadă, existând șanse să evolueze în play-off-ul LNBM, conform declarațiilor venite din partea oficialilor echipei clujene. Până atunci însă, a răspuns mai multor întrebări legate de baschet într-un episod din „Podcastu` lu Katai”.

Când vine vorba despre diferențele dintre baschetul american și european, Moldoveanu a menționat:

„E diferită cultura și sistemul. În Europa e o altă cultură față de SUA și e foarte greu să ai același sistem când noi gândim altfel, suntem altfel, financiar nu poți să te compari ei, nici la capitolul infrastructură. Sunt exemple bune și aici, la Treviso când am văzut ce academie de baschet aveau și așa mai departe, acum la ”U” se încearcă la fel și se muncește din greu să se promoveze această academie. Când te uiți la Real Madrid care ia jucători de la 14 ani și investește în ei, dar până la urmă câți ies pentru echipa mare? Dacă îți iese unul o dată la 5-6 ani, e foarte bine. E alt sistem, e foarte greu să compari. Poți să iei jucători în parte să-i compari, să spui despre mentalitatea lor, cum se lucrează în State și cum se lucrează aici cu cei tineri, asta e cu totul altceva, dar pe total ca sistem e foarte greu de comparat.”

Sportivul deține două diplome în jurnalism și a experimentat acest domeniu în timpul facultății. Vorbind despre relația presei cu jucătorii de baschet, acesta a spus:

„Am avut senzația de multe ori că sportivilor le e frică de presă. În România se mai folosește acel „silenzio stampa”, când se refuză comunicarea cu jurnaliștii. Presa și înainte de social media era totuși un pod care te putea ajuta spre fanii tăi, spre a atrage noi fani. Normal că nu o să îi convină nimănui când vine și te întreabă cineva de ce ai jucat prost astăzi. Eu a trebuit să fac un interviu cu antrenorul meu în facultate și trebuia să pun întrebări grele. Eu pe o parte, ca jurnalist, încercam să îmi fac treaba, nu aveam nimic cu el ca antrenor, dar l-am pus în situații grele. Și de atunci mi-am dat seama că nu are nicio persoană care vine să facă un interviu ceva cu tine, poate sunt unii care vor să scoată ceva în evidență care e rău, dar cred că mulți vor să-și facă jobul, să iasă un interviu bun. În partea de Est a Europei încă suntem așa sceptici cu jurnaliștii, cred că da ei te pot ajuta, te pot și trage în jos dacă vor, dar în general cred că o discuție deschisă cu presa ajută pe toată lumea.”

„Aș spune că Anthony Davis s-ar putea să fie cel mai bun jucător din NBA.”

Vlad a enumerat și trei jucători preferați care sunt în activitate, intrând în detalii despre modul lor de a juca:

„Giannis Antetokounmpo, e un jucător care are de toate, nu driblează enorm, e destul de simplu. E un jucător care controlează meciul într-un anumit fel fără să dribleze non-stop, cum e Harden de exemplu. Altul ar fi Jayson Tatum, care mi se pare un Carmelo Anthony puțin mai sofisticat, și Anthony Davis. Mi se pare că lumea nu își dă seama cât de multe face pentru echipa aceea sau la ce nivel a ajuns Anthony Davis. Dacă mă întrebi pe mine, aș spune că Anthony Davis s-ar putea să fie cel mai bun jucător din NBA. E un jucător care e mereu în discuția pentru MVP și e și considerat unul dintre cei mai buni apărător al ligii, pe lângă faptul că la înălțimea lui recuperează, aleargă, conduce mingea foarte bine, are o tehnică foarte bună, poate să joace și pivot, poate să joace și afară, aruncă de trei puncte, face totul pe teren. LeBron face totul pe teren numai că nu face partea de apărare la fel de bine, și în special în ultimii ani nu o mai face aproape deloc. Pentru mine ca baschetbalist, per total, mi se pare că Davis face tot. Durant poate că e cel mai bun scorer din NBA dar nu e la același nivel cu LeBron la pase, recuperări și așa mai departe.”

Baschetbalistul în vârstă de 31 ani și-a oferit părerile legate de atribuțiile fiecărui jucător într-o echipă, promovând ideea de a accepta și un rol mai mic:

„Orice jucător trebuie să știe să-și joace rolul pe care i-l dă antrenorul, pentru că antrenorul a gândit într-un fel echipa aia, are el o viziune. Oricât vrei tu să arăți că ești cel mai tare, dacă antrenorul are o viziune, e foarte greu să o schimbi. Și cu cât accepți tu rolul acela pe care ți-l dă, cu atât o să joci mai bine și o să ai mai mult succes la acea echipă. Și după aceea prinzi următorul transfer, sau prelungești contractul pe mai mulți bani, sau există mai multe variante. Dar dacă stai să te bați cu mentalitatea că „eu pot să joc mai bine, eu sunt mai bun ca acel jucător” nu ai de câștigat nimic. Trebuie să vezi exact rolul tău.

Și eu am învățat să-mi accept rolul. Tot timpul ai șansa să muncești, să te antrenezi bine și să-ți zică antrenorul: „Schimbăm! Treci de pe banca de rezerve titular.” S-a întâmplat în Polonia, în Euroligă pentru mine. Eu în al doilea an în Polonia am semnat ca rezervă, și în presă antrenorul a spus că sunt o variantă extraordinară pentru back-up. Și peste trei săptămâni a venit la mine să mă anunțe că sunt titular. Dar eu îmi acceptasem rolul. Dacă tu mă vezi pe mine ca un back-up foarte bun, OK, dacă ne-am înțeles la partea financiară atunci știi cum e, e un job, mă duc și îmi fac treaba profesionist.

La fel a fost și în Turcia, am plecat de la U-BT unde aveam un rol extrem de mare, acolo îmi știam rolul. N-am avut probleme mari cu cerințele de acolo atâta timp cât mi s-a spus de la început, și asta cred că e și calitatea antrenorului. Se vede imediat când îți spune ce are nevoie de la tine. Sunt mulți care aduc patru jucători care au dat 20 de puncte și după aceea văd la antrenament că nu se potrivesc împreună.”