România a încheiat Europeanul de la Oradea cu cinci victorii și două înfrângeri

2016 a reprezentant un an încărcat în baschetul românesc. De departe, noutățile legate de viitorul EuroBasket au atras ca un magnet atenția oamenilor implicați în sportul cu mingea la coș din țara noastră. În timp ce fanii visau să îl vadă pe Pau Gasol și a sa Furia Roja, 12 jucătoare de 16 ani ofereau baschetului din România o altă șansă să ridice capul sus. Junioarele tricolore se calificau în prima urnă valorică și pregăteau intens finala Campionatului European Divizia B, organizat la Oradea.

Fetele erau conduse de pe margine de Cătălin Tănase, un om ce a pus prima dată mâna pe mingea portocalie acum trei decenii. Târgoviștean de origine, Tănase a evoluat între 1996-2000 la Steaua, dar o accidentare la genunchi l-a determinat să revină în orașul natal. S-a apucat de antrenorat și a ajuns de trei ori campion național cu CSM Târgoviște. Tănase se mândrește cu o experiență internațională, fiind în 2011 selecționer al Siriei. A revenit în țară și a început să lucreze cu generația 99-2000, a cărei poveste o veți afla în rândurile următoare.

Domnule Tănase, ați scris istorie la europeanul U16 de la Oradea. Cum vă simțiți?

În primul rând, pot să zic că sunt foarte bucuros și mândru de fetele pe care le-am pregătit. Noi ne-am început experiența internațională acum doi ani, în 2014, când ne-am întâlnit la București și am participat la prima noastră competiție, Balcaniada. Este o generație pe care o cunosc, deoarece la Târgoviște m-am implicat mult în proiectele juvenile. Ne întâlneam cu fetele în competiții și tocmai de aceea am acceptat oferta Federației. Eu cred în aceste fete și sunt convins că vor confirma dacă vor avea sprijinul Federației și dacă se va investi în ele. Vreau să vă spun că este o diferență foarte mare de unde am plecat și față de unde am ajuns și cred că performanța s-a realizat tocmai datorită programului foarte bun.

Vă aduceți aminte cum erau fetele când ați pornit la drum, acum doi ani?

Da, participasem la un turneul internațional. Atunci, adversarele nu erau pregătite mult mai bine tactic, dar ne-au învins ușor din punct de vedere fizic. Chiar dacă în pașaport aveau aceeași vârstă, ele arătau ca niște atleți cu doi-trei ani mai mari. Aici este o problemă a baschetului românesc juvenil. Nu punem accent mult pe pregătirea fizică și în baschetul modern fizicul face diferența. Dacă ești bine pregătit fizic, poți să treci peste orice probleme, inclusiv medicale. Vedeți că sportivii au accidentări la genunchi încă de la vârste fragede, tocmai pentru că nu sunt pregătiți adecvat. Nu fac față la volumul de efort și asta e diferența până la urmă între europeni și americani. Americanii pun accent mult pe partea fizică și avem un exemplu chiar în lotul nostru, pe Sarah Dumitrescu. Ea a venit după un sezon petrecut în Statele Unite și când am început primul cantonament i-am făcut o evaluare. Spre deosebire de cum o știam în 2015, se schimbase enorm.

Mai exact?

Tehnic nu a progresat semnificativ, dar revenise foarte puternică. Era singura jucătoare din lot care făcea toate exercițiile fizice perfect. În schimb, celelalte au venit mai slabe decât le-am lăsat, deși le recomandasem un program. În România nu se lucrează fizic și trebuie să ne schimbăm puțin viziunea asta.

Cu o medie de 11.7 puncte, Sarah Dumitrescu a fost cea mai bună marcatoare a României

Am sesizat că nu ați disputat prea multe partide de verificare în vară, iar grupa a fost destul de grea...

Din păcate, Federația Română de Baschet a avut mari probleme financiare în 2016. Programul pe care eu l-am propus și pe care ei trebuiau sa îl întocmească era să avem cel puțin 10-12 meciuri pe timpul verii. Ministerul a apelat mult la bugetul Federației, așa că nu am putut onora invitațiile și propunerile de meciuri amicale. Într-adevăr, am fost văduviți în ultimele trei săptămâni de meciuri puternice. În schimb, toți adversarii au avut turnee foarte puternice în perioada premergătoare. Spre exemplu, Polonia, după primul turneu la care am mers și noi, a mai plecat în Grecia, Lituania și Cehia. Odată revenite în țară, fetele noastre au mai jucat doar amicale cu naționale slab clasate la Târgoviște. Sper ca la vară să reușim să realizăm un alt program de pregătire, cu meciuri mai puternice. Doar așa putem să ne dezvoltăm experiența competițională.

Care a fost cel mai greu moment petrecut la europeanul de la Oradea și cum l-ați depășit?

Toate meciurile importante au fost grele. În fazele superioare au existat momente dificile și, dacă stau să mă gândesc, îmi vine în minte finalul partidei cu Finlanda. Ele au avut ultimul atac la o diferență de două puncte și au avut șansa de a ne învinge, cu o ultimă aruncare de la distanță. Mingea s-a plimbat pe inel și au ratat. Dacă înscriau, ne băteau și se calificau ele. Dumnezeu a fost cu noi!

Ce ne-a lipsit în marea finală cu Polonia?

În finală ne-a lipsit un lot mai omogen. Trebuie să recunoaștem că ne-am bazat pe un nucleu de șapte jucătoare care aveau experiență competițională mai bună. Au venit jucătoare noi și s-a văzut diferența, existând un trac. Polonia a avut o jucătoare de excepție, Ana Makurat, care este cea mai bună jucătoare la vârsta ei din Europa. Are multă experiență, dispune de calități impresionante.

Iar din tabăra noastră pe cine ați remarca?

Ar fi nedrept să remarc o singură baschetbalistă. Toate fetele au avut o atitudine extraordinară și trebuie să le felicităm. Și-au dorit să obțină o performanță deosebită, lucrul acesta fiind vizibil. Nu au cedat în niciun moment, au dat totul. Este foarte bine că am avut posibilitatea să arătăm Europei că și România poate da pe viitor jucătoare de mare valoare.

Ce trebuie să facem atunci pentru a nu pierde aceste sportive, așa cum s-a întâmplat cu generația 91-92, spre exemplu?

Așa cum am mai spus, trebuie să avem grijă de aceste fete ca și cum ar fi copiii noștri. Trebuie să le oferim condiții de pregătire foarte bune, să le oferim cantonamente și motivație. Consider că generația de 91 s-a pierdut tocmai din cauza determinării. Le-a lipsit motivația exact când era nevoie. La 18 ani poți să spui că pășești în adevărata performanță, reușind chiar să câștigi bani. Din generația lor, liderele știu că au plecat în America și au găsit acolo oportunități mai bune de a câștiga decât din baschet. Performanța sportivă îți aduce niște satisfacții deosebite, dar înseamnă multe sacrificii. Drept urmare, trebuie să le apreciem pe fetele noastre de 16 ani, care au tras din greu două luni de zile în cantonamente, în timp ce colegele lor de la club erau la plajă. Sunt sigur că performanța avută le va da putere să treacă peste momentele grele. Și e important să se lucreze corect cu ele!

După performanța de la Oradea, staff-ul tehnic a primit o bonificație de o mie de lei, în timp ce fetele au fost recompensate cu...felicitări!

*Partea a doua a interviului, în care tehnicianul vorbește despre Liga Națională, parcursul CSM-ului din Târgoviște și secțiunea de la FIBA, poate fi lecturată mâine, 22 decembrie.

*Foto: fibaeurope.com